Acest subiect a fost abordat luni, 12 aprilie, la Washington cu ocazia întrevederii dintre preşedintele Barack Obama şi omologul său chinez, Hu Jintao, rata de schimb a yuanului fiind înscrisă pe agenda întrevederii. Cu câteva săptămâni în urmă, când conducătorii chinezi erau întrebaţi despre paritatea yuanului cu alte devize, ei dădeau următorul răspuns: "Moneda noastră nu este subevaluată; orice presiune pentru a ne determina să o reevaluăm constituie protecţionism; protecţionismul este o agresiune împotriva Chinei, potrivit Agerpres.
Presiunea venea mai întâi din partea Statelor Unite. Dar ea venea, mai discret, şi din partea Indiei, Braziliei, Africii de Sud şi altor ţări. Motivul este faptul că subevaluarea yuanului este o subvenţie deghizată pentru exportatorii chinezi. Această practică neloială le oferă acestora un avantaj legat de competitivitate. Ea a fost accentuată prin hotărârea Beijingului de a lega moneda naţională de dolar, la mijlocul lui 2008, când valoarea bancnotei verzi a început să scadă. Şi Uniunea Europeană este la fel de penalizată ca şi celelalte zone economice, dar nu a îndrăznit să afirme acest lucru, subliniază Le Monde.
În China se văd acum semnele unei schimbări. Atât responsabilii Băncii centrale cât şi cei ai Comisiei naţionale pentru dezvoltare şi reforme au transmis un alt mesaj: Beijingul ar putea din nou să lase yuanul să se aprecieze. Statele Unite au luat notă de mesajul respectiv şi au renunţat, provizoriu, să acuze public China că îşi manipulează rata de schimb.
Experţii consideră că yuanul ar putea să se aprecieze cu 10-25% dacă ar fi convertibil. Această schimbare de paritate ar fi benefică. Ar corecta dezechilibrul major al economiei mondiale: un exportator "gigant", China, acumulează excedente imense, în timp ce la alţii se acumulează deficitele.
Pe termen scurt, o reevaluare a y
