Am mai scris şi anul trecut despre acest subiect, adică despre cuibul de rîndunele pe care-l avem la etajul şapte al blocului. M-am întrebat, în toamnă, cînd au plecat, dacă vor mai reveni, dacă vor avea atît de bine înfipte în memorie coordonatele încît să nimerească, din nou, în această primăvară, vechiul cuib.

Răspunsul a venit acum cîteva zile cînd au sosit la cuib. În toamnă au plecat părinţii şi patru pui. Acum s-au întors două rândunele, adică o familie. În prima zi s-au odinhit, care în cuib, care pe ţeava caloriferului. Apoi au început renovarea cuibului. Acum îmi pare că se pregătesc să clocească. Ritmul vieţii lor este destul de interesant. Vin, fac pui, îi învaţă să zboare, apoi pleacă.

Am întrebat dacă e vreun ornitolog care citeşte acest blog pentru că sînt curios şi nu vreau să aflu totul doar de pe Google. Aşadar: ce GPS minunat au aceste păsări de nimeresc exact cuibul de pe strada Călăraşilor, de la etajul şapte? Cum decide familia de rîndunele care din pui va veni primăvara în cuibul lăsat gol toamna? Unde merg ceilalţi pui?

Sigur, întrebările pot părea la marginea naivităţii, dar eu cred că natura poate fi cunoscută şi prin explicarea unor fapte atît de, aparent, mărunte. Care nu sînt,totuşi, mărunte. Este, şi în trupul plăpînd al acestor păsări, o zbatere a vieţii, o taină. Ritmul anotimpurilor este alcătuit şi din lungul zbor dintr-o parte în alta a păsărilor călătoare.

Am mai scris şi anul trecut despre acest subiect, adică despre cuibul de rîndunele pe care-l avem la etajul şapte al blocului. M-am întrebat, în toamnă, cînd au plecat, dacă vor mai reveni, dacă vor avea atît de bine înfipte în memorie coordonatele încît să nimerească, din nou, în această primăvară, vechiul cuib.

Răspunsul a venit acum cîteva zile cînd au sosit la cuib. În toamnă au plecat părinţii şi patru pui. Acum s-au întors două rândunele, adică