Imediat după începutul mandatului, preşedintele Obama prezenta eliminarea globală a armelor nucleare drept un deziderat major al administraţiei sale şi o responsabiliatea morală a Statelor Unite.

În timp, această poziţionare ideologică a liderului de la Casa Albă, a produs o reacţie în lanţ la nivelul unor lideri europeni care au cerut îndepărtarea arsenalului nuclear american de pe teritoriul Europei. Se uită, însă, efectele de bumerang: o retragere în acest moment a arsenalului european ar anula indivizibilitatea securităţii transatlantice; ar oferi totodată Moscovei un cec în alb pentru a-şi urmări mult râvnita sferă privilegiată de interese geopolitice şi culmea ar putea chiar pava drumul pentru şi mai multă proliferare. În plus, o eventuală destabilizare a continetului european generată de o retrategere prematură a armelor nucleare americane ar fi un regres major pentru stabilitatea şi securitatea globală.

Din perspectivă strategică, un sistem de apărare proactivă presupune capacitatea securizării teritoriului fizic, precum şi abilitatea de a descuraja un eventual atac. Totuşi, într-o lume periculoasă în care state ostile (precum Iran şi Coreea de Nord) dispun de arsenale convenţionale şi nucleare care pot lovi forţele Statelor Unite şi ale aliaţilor săi, pacea depinde de existenţa unui sistem credibil de descurajare (inclusiv nucleară).

Moscova - încă o ameninţare

Dar, militarizarea enclavei baltice a Kaliningradului de către Rusia, precum şi simularea recentă de către Moscova a unui atac nuclear împotriva Poloniei va necesita un răspuns adecvat din partea NATO, complementar cu reafirmarea continuităţii garanţiei nucleare din partea Americii. Exerciţiul armatei ruse-în care forţe militare invadează Polonia, iar aviaţia lansează rachete nucleare împotriva Varşoviei- a fost sugestiv codificat drept „Vest”, iar Polonia catalogat