Institutul de Studii Populare şi-a reluat după Paşte seria de conferinţe pe care a început să le găzduiască în ultima vreme, tocmai cu o invitaţie la dialog pe tema „Religiei în spaţiul public. O perspectivă a dreptei româneşti”, prilej numai bun pentru unul din invitaţi, domnul Mihail Neamţu, de a demonstra doar auditoriului avizat că nu se simte deloc bine în hainele pe care le poartă.

Concret, într-o prelegere academică de circa 10 minute, domnul Neamţu a simţit nevoia să coboare cu picioarele în agora, pentru o mică răfuială cu Alina Mungiu-Pippidi, făcută uşor zob cu accente de critic teatral pentru celebra piesă de teatru „Evangheliştii”. O piesă cu „replici terne” între actori, în opinia domnului Neamţu, şi care nu ar fi stârnit cine ştie ce interes din partea breslei.

“Un exemplu simptomatic, mă tem, îl reprezintă doamna Alina Mungiu, ale cărei comentarii publicistice conţin simpatice doze de vitriol anti-teologic. Oricând şi-au propus pastişarea unor iconoclaşti occidentali ― între Salman Rushdie şi Dan Brown ― încercările dramaturgice ale doamnei Mungiu au sfârşit prin insultarea a măcar unuia dintre fondatorii creştinismului universal. Piesa „Evangheliştii”, lansată în anul 2005, are însă două ţinte. Când mai toate cancelariile diplomatice europene pledau pentru respectul inter-confesional şi inter-religios, peniţa doamnei Mungiu desena noi motive pe urzeala unei mai vechi fronde anti-ortodoxe. Învăţătura creştină, în opinia scriitoarei moldave, camuflează pofta de putere care posedă inima „fanaticului” Paul din Tarsus ― „falsul apostol” înclinat să comită paricidul. Maestrul său are contururi feminine: un prezumptiv Isus cu înclinaţii spre amorul liber, stârnit de supla şi atrăgătoarea Maria Magdalena. Un instinct misogin însoţit de o invidie precară îi spune lui Paul că Învăţătorul trebuie, totuşi, să fie lichidat. Cu o intrigă banală, un