Probabil ca atunci cand a preluat sefia PSD, Victor Ponta nu realiza exact in ce se baga. Caci daca ar fi stiut, ma tem ca entuziasmul sau ar fi fost ceva mai mic. Situatia reala a partidului este cu mult mai grava, si in planul imaginii, si in cel financiar, decat isi putea imagina cineva in urma cu cateva luni. Dar acest imens handicap ar putea fi, in mod paradoxal, un avantaj, pe termen lung, pentru Victor Ponta, daca va sti si va putea sa-si joace cartea.
La congresul din februarie, PSD era doar un partid debusolat de pierderea alegerilor, sfasiat de luptele interne pentru putere si marcat de puternica hemoragie de parlamentari. Inca de pe atunci se profila pericolul independentilor lui Oprea, insa cu mult mai firav.
Intre timp, s-au intamplat lucruri grave. In primul rand, plecarile din PSD nu numai ca nu au incetat, ci s-au agravat, cantitativ si calitativ. La numai cateva zile dupa alegerea lui Victor Ponta au parasit corabia Marian Sarbu si Cristian Diaconescu, nume care au facut din viitorul partid de stanga un pericol cert si foarte mare. Numai saptamana aceasta PSD a pierdut 3 parlamentari intr-o singura zi. De aceasta data nu este vorba despre nume foarte mari, dar numeric PSD sufera o contractie parlamentara constanta si periculoasa, care ii diminueaza mult importanta vocii pe scena politica romaneasca.
Apoi, au aparut transcrierile convorbirilor telefonice inregistrate in dosarul Voicu. Ele au pus pe fruntea social democratilor stampila retelei, a puterii capatate si mentinute prin santaj, a penetrarii si compromiterii Justitiei. Dezastrul a fost amplificat de faptul ca nu doar numele lui Catalin Voicu apare in acele transcrieri. Sunt acolo si fratii Mazare, si Marian Vanghelie, si Mircea Geoana, si lideri corupti de prin teritoriu. Discutiile acelea au pus rahat in ventilatorul din sediul PSD. Victor Ponta a reaction
