Oamenii dintre ape, aşa ar putea fi numiţi locuitorii din cartierul craiovean Brestei, Aleea IV. Opt luni dintr-un an sunt înconjuraţi de ape. Apă în case, apă în curţi, apă în grădini, apă pe stradă. Aşezaţi în mijlocul unei mlaştini, „înoată“ zilnic prin bălţi şi nămol.

Din primăvară până spre toamnă, nu scapă de apele care băltesc în jurul lor. De cum se încălzeşte vremea, năvălesc „puhoaiele“, apa este de jur-împrejur, fără vreo şansă de a scăpa de ea. Nu au decât să aştepte. Şi aşteptarea se transformă în disperare când vin ploile, când curţile capătă iz de piscină, dar una nedorită. Sunt pregătiţi pentru aceste „situaţii de urgenţă“, îşi scot pentru toţi cei din familie cizmele de cauciuc, de la copiii de câţiva anişori până la vârstnici. Aşază lângă uşa casei sacii cu nisip şi lopeţile şi, mai ales, pun în funcţiune pompele de scos apă. Cu tot efortul, sunt de fiecare dată învinşi de apele care rod încet, dar sigur. Casele se macină de la temelii, zidurile sunt pline de igrasie şi crăpate din cauza umezelii şi a mâlului pe care sunt ridicate. Drumul din stradă şi până la uşa caselor îl parcurg pe podeţe din scânduri sau pietre aşezate din loc în loc. Cu timpul, apa stătută prinde o culoare galben-verzuie şi miros greu, asta şi din cauza haznalelor care se revarsă la voia întâmplării, fără a mai apuca să fie vidanjate. „Priviţi ce este la noi: case crăpate, curţi pline cu apă. Nu ai cum să te fereşti. Nu ai unde să dai balta, vine înapoi. Pe stradă, nu poţi să treci decât prin baltă şi încălţat în cizme. Până în august nu scăpăm de apă şi după aia începe coşmarul, că vine toamna cu ploile, şi iarna, iar când se dezgheaţă plutim pe ape“, a spus Emilian Ochea, locuitor pe Aleea IV, nr. 72.

În secolul XXI, când se zboară în spaţiu, noi stăm în apă

Într-o curte, un câine stă pe cuşcă, jos este apă, curtea întreagă este inundată. La