Cei care au trecut printr-o astfel de investigaţie spun că nu ar mai repeta-o şi că preferă analizele moderne. Medicul Adriana Moţoc, spe­cia­li­zată în tra­ta­mentul bolnavilor cu hepatită, de la Spitalul „Victor Babeş", din Bucureşti, deschide caietul de consultaţii la întâm­plare. „Ia să vedem: data de 6 aprilie, am găsit cinci cazuri noi de hepatită, unul a fost acut, restul aveau o infecţie cronică", zice ea, în timp ce mă priveşte cu ochii mari şi sprâncenele ridicate.

Peste puţin timp îmi arată pe rafturi zeci de dosare ale pacienţilor pe care îi tra­tea­ză. Le-a separat pe culori: roşu pen­tru hepatita B, albastru pen­tru hepatita C, negru pentru he­pa­tita B şi D. Experienţa a învă­ţat-o că hepatita este o boală perfidă, care atacă pe tăcute şi îi face pe oameni să vină târziu la medic, abia când simt o stare accentuată de oboseală.

„Aveam toţi hepatită, cu excepţia soţului"

I s-a întâmplat astfel şi Bogdanei Marinescu, în vârstă de 49 de ani, care a ajuns la medic în momentul în care se apropia de ciroză. Şocul veştii că are hepatită de tip B s-a transformat într-o catastrofă pentru întreaga familie în momentul în care a aflat că nu doar ea este bolnavă. „Aveam o hepatită veche, o purtam de cel puţin 9 ani pe picioare. Am zis să îi vaccinez pe ceilalţi din familie să nu cumva să ia şi ei boala. Aşa am aflat că şi cei doi băieţi ai mei luaseră infecţia. Doar soţul a scăpat", îşi aminteşte acum Bogdana, care între timp a învăţat cum să îi facă faţă hepatitei. După tratamentul cu interferon, organismul ei a făcut progrese importante. Boala a dat înapoi cu un stadiu. „În schimb, în cazul copiilor, terapia nu a avut efect, dar norocul lor a fost că afecţiunea fusese depistată în stadiu incipient şi a rămas pe loc", spune mama băieţilor.

Până să ajungă să îi fie aprobat dosarul pentru a intra în terapie, femeia a făcut zeci de analize medical