Făină, apă, sare şi un grăunte de drojdie... patru ingrediente care dau viaţă celui mai important preparat de pe mesele noastre: pâinea. Din punct de vedere al simbolisticii, pâinea reprezintă elementele primordiale: pământul, apa şi focul. Cultivarea grâului este cea mai veche ocupaţie a locuitorilor dintre Carpaţi şi Dunăre. Acest lucru a fost menţionat încă de la autorii antici. Vechimea şi importanţa cultivării cerealelor se regăseşte şi în permanenţa unor obiceiuri păgâne, precum Pluguşorul, Caloianul, Paparudele sau chiar Drăgaica. Noi, românii, privim pâinea ca pe o fiinţă vie, fiind chiar întruchiparea lui Dumnezeu.
De aceea era aşezată la loc de cinste pe masă, învelită într-un ştergar alb şi curat, lângă icoană. Să ne mai amintim că cernerea făinii, plămădirea şi coacerea pâinii erau rezervate în exclusivitate femeii şi reprezentau acte sacrale, în vreme ce ruperea sau tăierea şi împărţirea ei erau rezervate bărbatului.
CU FRUCTE ŞI LEGUME
Gastronomia modernă înnobilează astăzi pâinea şi cu alte ingrediente. Fructele, legumele, condimentele, chiar şi carnea şi diverse seminţe se pot amesteca în aluat, pentru a da savori noi.
O pâine foarte apreciată la ţară, pentru că are o aromă uşoară de pădure, o culoare aurie ca grânele şi este obţinută prin metoda fermentaţiei este cea cu nuci sau alune de pădure. Reţeta este simplă: se frământă un aluat din 400 ml apă, două linguriţe de sare, una de zahăr, 560 g de făină simplă, 130 g de făină integrală, două linguriţe de drojdie, în care se adaugă la final 150 g de nuci sau alune de pădure.
Dacă vreţi să savuraţi o pâine în stil mediteranean, măslinele verzi sunt un ingredient de bază. Pentru aluat mai avem nevoie de 500 ml apă, două linguriţe de sare, 550 g făină simplă, 150 g făină de secară, o linguriţă de grojdie uscată, 60 g capere, 100 g măsline verzi, o
