Deşi pe marile ecrane româneşti a venit cu un uşor decalaj, a fost mult mai bine, cât să prindă vacanţa de Paşti şi să organizeze programul copiilor, părinţilor şi bunicilor, deopotrivă.
După ce au dat marea lovitură cu filmele 3D şi în special cu „Up"/„Deasupra tuturor", care a luat toate premiile posibile şi imposibile, una dintre cele mai longevive case de producţie a revenit la 2D, un fel de formulă retro între timp. A doua mare găselniţă este faptul că personajul principal, Tiana, este o fetiţă de culoare, care are însă o prietenă albă, nu prea simpatică, ceea ce nu ştiu dacă este neapărat politically correct. Dar să nu căutăm nod în papură. Nu lipsesc animăluţele de casă: o pisicuţă albă, destul de chinuită, dar şi un căţel. Jocurile de umbre sunt foarte reuşite, iar ca oraş a fost ales unul ce a avut mult de suferit din pricina calamităţilor naturale ce se abat veşnic asupra Americii. Este vorba despre New Orleans. El are şi avantajul jazz-ului, deci al unei muzici îndrăgite şi îndrăcite. Figura negativă aduce cu mama vitregă din „Albă ca Zăpada şi cei şapte pitici" şi e un vrăjitor, fireşte malefic, care tentează cu împlinirea unor dorinţe arzătoare, când de fapt are în gând tot o formă de escrocherie, să-i zicem, ceva mai rafinată decât cea a omoloagelor locale şi reale. Nici prinţul nu e ca în poveştile obişnuite. E un fel de greier puturos, cu suflet de artist şi cam şmecheraş, vânător de dote. Pentru că părinţii i-au tăiat finanţele, umblă după o fată cu bani. Doar că nu-i merge. Povestea se răstoarnă şi nu numai că devine un broscoi, dar mai trage după el şi o fată tare drăguţă, care se străduieşte de-o viaţă să adune bani cât să-şi deschidă şi ea un club. Faptul că totul este din nou desenat cu mâna şi nu doar creat de calculator, dă un farmec aparte întregii fantezii, realmente, fără margini.
Autorii acestui basm modern, Ron
