- Editorial - nr. 526 / 15 Aprilie, 2010 Dupa ce ani de zile ne-am invartit cu teama in jurul cozii coruptiei, neindraznind sa o apucam voiniceste de gat, iata-ne, dintr-o data, in situatia de a o face. Intr-un fel, cam tarziu, dar masura este fara indoiala binevenita. Numai ca, hartuita cu sfiala, de-a lungul anilor, de catre unii, si alimentata copios de catre altii, coruptia noastra s-a inzdravenit nu gluma, ajungand in situatia balaurului cu foarte multe capete, astfel incat astazi nu stim exact al catelea cap a cazut in plasa DNA, si daca decapitarea lui va aduce vreo atingere acestui monstru capabil ca in locul unuia pierdut sa-i creasca alte doua. Adevarul este ca pasul acesta trebuia facut la vremea lui, cu multi ani in urma, nu numai declarativ, ci aievea, si, atunci, astazi am fi discutat cu totul altfel despre coruptia in Romania. Oricum, faptul ca cineva si-a luat inima-n dinti pentru a se infrunta cu balaurul cu atatea capete este un lucru de admirat. De aceea noi, cei multi, si in acelasi timp principalele victime ale ravagiilor coruptiei, din cauza careia suferim cu stoicism de ani de zile, ar trebui sa salutam acest inceput notabil si sa fim alaturi de cei care au avut curajul si si-au asumat acest risc. De altfel, coruptia ne priveste pe absolut toti, ea nu este numai acolo sus, ci pretutindeni si la toate nivelurile, chiar si in jurul si cu concursul nostru. Fiecare dintre noi am avut prilejul sa-i vedem chipul hidos, dar si ranjetul ei de satisfactie atunci cand ne rade buzunarele sau ne trimite la plimbare in cautarea dreptatii in alta parte decat in institutiile statului care au menirea sa imparta dreptatea, dar nu o fac. Tara este plina de indivizi de genul lui Catalin Voicu, Casuneanu si Costiniu, mai mari sau mai mici, agatati ca niste lipitori pe trupul societatii romanesti pe care-l vlaguiesc fara incetare, lasandu-ne noua, celor multi, d