Scriitorul şi eseistul Andrei Pleşu spune, într-un interviu pentru revista Cariere, preluat de Realitatea.net, că noi, românii, nu ne vom salva niciodată invocând, pur şi simplu, trecutul, ci numai "prin fapta noastră de astăzi şi prin proiectul nostru pentru viitor"."Degeaba ştii ce-ai fost, dacă nu ştii cine eşti în clipa de faţă şi ce vrei. Asta cu privire la trecutul 'glorios', invocat ca alibi pentru indigenţa prezentului. (...) A avea o imagine măsluită despre trecut e aproape mai rău decât a nu avea nicio imagine. Trecutul legendarizat, eroizat, trecutul din care momentele discutabile, eventual penibile, sunt evacuate cosmetic nu educă, ci sminteşte. Toate popoarele au căderile lor, derapajele lor, petele lor istorice. A le băga sub preş înseamnă a întreţine o iluzie. Exaltarea unui trecut neadevărat se transformă, de regulă, într-o toxină naţională", afirmă Pleşu, în convorbirea despre repere morale, despre progres şi despre identitatea românească.

Scriitorul mai spune că a fi român nu reprezintă o opţiune personală şi nici o profesie care se învaţă şi se practică "în mod corespunzător", subliind că noi, românii, vom eşua cu siguranţă dacă vom transforma problema identităţii noastre într-un program, într-o acţiune de propagandă.

"Problema nu e că trebuie să te comporţi ca un exponent al românităţii. Problema este că şi dacă vrei să scapi de 'românitate' tot român rămâi! Arghezi a spus odată despre poetul nostru naţional: 'Fiind foarte român, Eminescu e universal'. Cu alte cuvinte, cu cât eşti mai tu însuţi, cu atât eşti mai interesant in concertul global. Cu o singură condiţie: să nu fii urmărit, zi şi noapte, de mania de a fi interesant. Şi de ideea fixă a 'specificului'. Nu depinde de tine să te comporţi sau nu româneşte. Dacă eşti român, te vei comporta româneşte şi în somn. Sau când vei decide să faci pe italianul, sau pe americanul. Cu