O sala mare, luminoasa, dulapioare-pat, masute si scaune, iar pe jos o mocheta groasa ce inghite zgomotul pasilor –asa arata imparatia Ratustelor de la Gradinita din strada Progresului din Targu-Mures. Mici si simpatici, nazdravanii condusi de educatoarele Gavril Cristina si Dan Anamaria s-au spalat pe maini si asteapta cuminti sa li se serveasca masa. Pana soseste mancarea, stau de vorba cu ei. O fetita mai dezghetata ma anunta ca are bube. De ce? “Pentru ca am mancat prea multe oua colorate”, spune ea si nu lipseste mult ca sa ne si arate vestitele bube despre care stie toata gradinita! Un grup de baietei ma privesc cu ochi mari si ba tac toti trei, ba vorbesc in cor, de nu inteleg nimic. Larisa, de emotie, scapa o “perla”, dar vazandu-ma socata, nu mai repeta vorba. Apoi imi povesteste despre ziua ei cand a avut un tort cu papusi si despre Mos Craciun care i-a adus mai multe cadouri. “Sanda” strange in manuta ramasitele unor margele si-mi spune ca are “tlei ani si patlu ani”. Cel mai nou membru al grupei, “boln in amelica”, (nascut in America) al carui tata “ij slipin, taiad” (doarme, obosit), ma duce de mana pana la raftul cu jucarii si din trei incercari nimeresc ce vrea: un dinozaur din plastic verde, ingenios realizat de-si poate arata coltii daca-l apesi pe spate intr-un punct. Desigur acesta va deveni marul discordiei, dar din fericire Darian ca un intelept, cedeaza, Dino ajungand rand pe rand la Darius, la Dragos, la Mario, la Pavel… si apoi i se pierde urma. Cel mai mic din grupa, Adi, un bondoc cu tatuaje pe brate are doi ani si opt luni si refuza sa-mi raspunda! Ana sta bosumflata si imi dau seama ca am omis s-o intreb ce vrea sa se faca. Dupa ce-mi repar greseala, i se lumineaza fata si devine amabila. Ingrijitoarea Vegh Hajni pune mancarea in farfurii, copiii rostesc rugaciunea, fac semnul crucii si abia asteapta se se mute cu scaunele tinu