Aflată între Centrul Maternal „Micul Prinţ“ şi Liceul Pedagogic „Nicolae Iorga“, casa Sofian pare a fi mai degrabă ascunsă ruşinos printre cele două clădiri de sorginte comunistă. De cum ajungi pe strada I.C. Brătianu din Botoşani, remarci frumuseţea unuia dintre cele mai impresionante monumente arhitectonice ale oraşului.

Considerat un mic palat, acesta a fost construit la începutul anilor 1900, la cererea soţilor Sofian, boieri de vază ai urbei. Din păcate, ei nu s-au bucurat foarte mult de el, întrucît, din 1910, el a devenit un centru pentru îngrijirea bătrînilor – dorinţă stipulată în testament (1899). Cei doi au fost consideraţi ca fiind printre cei mai mari filantropi ai tîrgului. Cît timp au fost în viaţă, au sprijinit şcolarizarea fiilor de ţărani, întemeind o şcoală agricolă. Prin actul din 1899, aceştia au lăsat casa pe mîna autorităţilor, dorind a se construi ulterior Fundaţia „Nicolae Sofian“, care urma să devină „ospiciu pentru cei infirmi“.

Clădirea a fost construită sub influenţa stilului Secession. Se pare că arhitectul ar fi fost de origine franceză, însă nu se cunosc nici numele acestuia, nici alte date referitoare la cei care s-au ocupat de casă. Se ia în considerare mai degrabă contextul din vremea respectivă, cînd boierii îşi aduceau din străinătate arhitectul pentru a le duce la bun sfîrşit planurile, existînd, de altfel, o apetenţă pentru cultura franceză.

Deasupra intrării principale domină o boltă semicirculară din lemn. Stucaturile – cu motive florale şi geometrice – nu mai sînt demult, rămînînd doar pereţii prin care se văd cărămizile. Minuţiozitatea dantelăriei arhitecturale abia se observă la ancadramentele ferestrelor, iar ornamentaţiile din fier forjat sînt pe punctul de a se desprinde de perete. Bazele coloanelor de susţinere sînt roase, iar singurele detalii care se mai zăresc acum sînt crăpăturile adînci lăsat