Trebuia s-o auzi si pe asta la televizor: daca s-ar fi prabusit cu avionul Traian Basescu, cati romani ar fi facut coada sa puna lumanari? Si de-abia iti vari un prosop in ureche, ti-l treci prin cap si-l scoti pe dincolo, convins ca n-ai auzit bine, ca veselia continua. Politicienii aflati de serviciu in platou zambesc complice, aproape ca fac cu ochiul: ce-i rau nu piere!

Dai un picior la pisica, sperand sa-ti infinga ghearele in glezna si sa te trezesti, dar urmasul Romei adauga: ca e mai rau ca Ceausescu!

Pica apoi vestea ca s-a decis doliu national. In acel moment, politicienii devin intelectuali. Stiu ca nu da bine sa conteste, asa ca incep sa se scarpine si decid: Dumnezeu sa-i odihneasca!

In schimb, pe la serviciu, prin statii, prin bucatarii, si mai ales in spatiul virtual, urangutanii isi trag sufletul dupa cateva injuraturi la adresa lui Basescu, isi iau avant si se revolta. Adica cum vine asta, sa-si adapteze televiziunile nationale programele duminica, sa nu transmita ele emisiuni neadecvate?

Carnatul de peste cateva zile le sta in gat, se sufoca. Te pomenesti ca le trimite primarul agentul comunitar sa-i verifice daca sunt imbracati in sacou, au unghiile taiate, batiste si parul de la subtiori tuns regulamentar? Ei, de ciuda or sa stea in maieu, or sa-l dea pe Guta la maxim si-or sa iasa in fata blocului sa joace table, cu niste beri langa picior. Mucles, bai Base!

Am incercat sa-l intreb pe un urangutan daca chiar il doare stomacul pentru oleaca de compasiune. Ce-i aia? Pai ei de ce nu au compasiune pentru noi? Cred eu cumva ca polonejii chiar sunt tulburati sau numai ipocriti? Ca aia din Cracovia deja au spus ca sa nu-i ingroape langa regi. Pai noi suntem ca fraierii aia de brazilieni, care tin trei zile, nu una? Cu ce ne-alegem noi ca tinem doliu si nu mergem la meci, or sa dea parale mai mu