Fondul Monetar International a revizuit in scadere prognoza de crestere a economiei romanesti de la 1,3% la 0,8 %. O veste proasta pentru noi, nu atat din cauza inselarii unor asteptari de iesire simtitoare din recesiune, cat a urmarilor deprimante asupra veniturilor bugetare. Faptul va pune o presiune suplimentara asupra finantelor publice, in conditiile in care tintele de deficit si-asa par a fi atinse pe cele mai proaste cai- proliferarea arieratelor si taierile de investitii. Situatia descrie un cerc vicios pentru ca tinerea in acest mod sub control a deficitului nu doar ca nu lasa spatiu fiscal pentru o reluare a cresterii economice, ci si indeparteaza aceasta perspectiva.
Banii de la Uniunea Europeana raman deocamdata bine mersi in conturile lor, criza financiara externa sta si ea ca argument al prelungirii recesiunii. Sunt opinii potrivit carora creditarea nu se va relansa inaintea cresterii economice , dupa cum altii sunt la fel de fermi in a afirma ca fara reluarea creditarii nu se poate vorbi de iesirea de recesiune. Din aceasta dilema, nu se poate iesi, vorba lui nenea Iancu, dar consolarea este palida.
Desigur, din punctul de vedere guvernamental, o evolutie sub asteptari a economiei reprezinta o scuza perfecta, mai ales ca, in numeroase randuri, reprezentantii FMI au spus ca modalitatea atingerii tintei de deficit ramane la latitudinea Executivului. Asadar, aici poate intra si renuntarea la investitii.
Evident ca, atunci cand structura cheltuielilor curente ramane practic nemodificata ( reducerile de posturi bugetare nu se regasesc in economii bugetare asa cum constata recent presedintele Traian Basescu) singurul loc de unde se mai poate taia raman investitiile. Dealtminteri, o stire de mai alaltaieri arata ca reducerile de personal din administratia publica s-au produs pe hartie, prin eliminarea unor posturi ce erau vacante, starnind
