Dacă polonezii nu ar fi existat ei ar fi trebuit inventaţi. Aşa cum un mic organism animal sau uman are nevoie periodic de diverse vaccinuri pentru a-şi dezvolta apoi imunitatea la boli, tot astfel marele organism numit Europa modernă a avut parte, periodic, de multiple vaccinuri. Uneori boala a explodat, a devenit holeră fascistă sau ciumă comunistă. Autoimunitatea nu prea funcţionează, şi astăzi mai sunt ici-colea grupări occidentale simpatizante - mă refer la găştile neofasciste dar şi la mentalitatea nostalgicilor comunismului fie ei occidentali, fie est-europeni. Unul din doctorii europeni care, într-un alt sistem de referinţă, ar lua cu siguranţă premiul Nobel este Polonia. Au năvălit armatele germane cu tancurile în 1939 iar polonezii le-au întâmpinat cu cavaleria!
Am uitat să spun, vaccinurile din această specie supramundană acţionează împotriva oricărei logici lumeşti. Ce sens a avut această dârzenie poloneză rapid spulberată de maşina de război germană? A fost un vaccin pentru generaţiile următoare! A pierit o armată dar întreaga Europă, nu numai Polonia, au fost martorii Demnităţii unei naţiuni. Lagărele germane, exilul siberian, sacrificiul celor peste 21.000 de polonezi de la Katyn, tragedia instalării ciumei comuniste - nu au făcut decât să fortifice organismul Poloniei. Iar acest organism a creat, concomitent, alte două vaccinuri: unul adresat întregului bloc comunist, Sindicatul Solidaritatea, celălalt generat de credinţa polonezilor, proverbială, adresat întregii lumi prin persoana Papei Ioan Paul al II-lea...
Tot astfel şi euroscepticul preşedinte Lech Kaczynski ne-a vaccinat pentru a privi Europa - al cărei viitor, indubitabil, este să fie unită - şi regulile acesteia, adesea mult prea artificiale, cum grano salis. Mă întreb dacă moartea lui Kaczynski şi a celorlalţi demnitari polonezi, indiferent de cauzele ei mundane, nu va cont
