Ascultându-l pe Traian Băsescu luni seară la B1 TV, am avut pentru o clipă un deja vu. Am avut senzaţia că îl privesc pe Ion Iliescu, în recentele sale vremuri bune ce au precedat congresul PSD.

Patriarhul violet pare să vorbească uneori pe limba Patriarhului Roşu atunci când vine vorba să-şi critice propriul partid. Uităndu-mă luni seară la B1 TV cum Traian Băsescu lansează salvă de tun după salvă de tun în direcţia PDL pentru adoptarea sistemului de moţiuni la convenţia naţională din iulie, unul ce ar favoriza apariţia „găşcuţei” lui Boc, l-am revăzut pe Ion Iliescu, înaintea şi în ziua congresului PSD. Şi recunosc că mi-a făcut plăcere.

Iliescu a fost un adversar feroce al sistemului pe moţiuni la congresul PSD, şi cu două discursuri antologice: unul la Consiliul Naţional din 4 februarie şi unul la Congresul din 20 februarie, i-a pus cruce. „ Noi trebuie să alegem viitorul Consiliu Naţional, preşedintele, secretarul general, un număr de vicepreşedinţi, secretari naţionali – toţi fiind militanţi şi slujitori ai partidului, ai programului şi politicii sale şi nu “oamenii de curte”, “valeţii” viitorului preşedinte (indiferent cine ar fi el)” – 4 februarie. “Este bine că până la urmă Comitetul Executiv a renunţat la susţinerea alegerii la congres pe bază de listă, fie ele închise sau deschise, de grupuri constituite în jurul sau în spatele preşedinţilor. Această idee era nocivă în sine, sămânţă de discordie şi de sciziune în partid. Ea a alimentat o stare de suspiciune în partid, cine cu cine se uneşte, care sunt oamenii lui x sau y. Asta e ucigător pentru partid” – 20 februarie.

Or, “oamenii de curte”, “valeţii” lui Iliescu, aduc destul de bine cu “găşcuţa” din jurul lui Boc acuzată luni de Traian Băsescu.

Mai există o similitudine între ceea ce a spus şeful statului despre PDL şi ceea ce tuna Iliescu în urmă cu doar două luni despre PSD: li