I-a picat părul, de luni bune stă pe un pat de spital cu ace înfipte în mână. Salvarea sa e un transplant de măduvă osoasă efectuat în Italia. Copila de 11 ani nu şi-a pierdut încrederea. Mâine, când va fi vizitată de tatăl său, fetiţa aşteaptă cu sufletul la gură o pereche de role roz, pe care părintele deja a avut grijă să i le cumpere. Pe blogul Loredanei http://loredana.netta.ro/, mesajele de încurajare curg şiroaie. La fel au curs în urmă cu şase luni şi lacrimile pe obrajii părinţilor, când au aflat că fetiţa lor, de numai 11 ani, suferă de leucemie acută limfoblastică. Loredana Fuiorea este din judeţul Argeş. O copilă vioaie, veselă, pusă pe şotii şi foarte directă. Nu se sperie cu una, cu două. Nici măcar boala, care a făcut să-i cadă părul cârlionţat şi i-a mai tăiat din vioiciune, nu a putut să o transforme într-un copil trist.

Îşi încurajează mama, care stă mereu la căpătâiul ei, iar pe tata îl pune să-i cumpere role roz. În faţa spitalului din Italia, unde este internată, Loredana vede o pajişte cu alei frumoase, unde copiii aleargă şi se dau cu rolele sau cu bicicleta. "I-am luat şi bicicletă.

Pentru zilele în care se simte mai bine. Dar e greu... Când am vorbit cu ea la telefon, am întrebat-o cum se mai simte. Ştiam de la mama ei că îi fusese rău de la cura cu citostatice. Ea mi-a spus foare ferm: «Să lăsăm trecutul, să ne gândim la viitor. Îmi aduci role?»." Lui Ionuţ-Cornel Fuiorea îi dau lacrimile. Îşi ţine vorba. Se roagă ca fetiţa lui să trăiască. Să se facă bine.

PLECARE DE URGENŢĂ

De când a aflat că are un copil suferind, paşii l-au purtat pe la tot felul de clinici. Medicii români adeseori i-au arătat o cumplită lipsă de grijă şi de compasiune. "La Fundeni trebuia să ne ducem cu punga de medicamente despre care auzeam de la mămicile celorlalţi copii, iar medicul alegea din ele, în loc să ne dea clar