Bancile mici si chiar unii dintre jucatorii de talie mare ajung sa plateasca in continuare dobanzi mari pentru a atrage depozite in lei, de peste 8% pe an, chiar in timp ce pe piata interbancara plasamentele se fac la 3% pe an, in conditiile in care dealerii nu mai au incredere sa isi imprumute bani intre ei.
"Este o problema structurala a pietei, unele banci nu reusesc sa isi acopere deficitul de lichiditati din operatiuni interbancare", spune dealerul unei banci locale.
Plasamentele interbancare sunt, la fel ca orice alte active, purtatoare de risc, pentru care trebuie alocate fonduri proprii. Astfel, fiecare banca stabileste o lista de parteneri cu care face operatiuni si stabileste plafoane pentru a se asigura ca nu depaseste cerintele de fonduri proprii. Dupa socul determinat de caderea Lehman Brothers in toamna anului 2008, bancile, inclusiv cele locale, au redus drastic limitele de tranzactionare intre ele. Astfel se face ca, in timp ce unele banci au lichiditati in exces, altele se vad nevoite sa alerge dupa clienti pentru a strange bani.
Majoritatea covarsitoare a bancilor locale au depozite atrase de la clienti mai mici decat creditele acordate, astfel ca sunt nevoite sa apeleze si la alte surse de finantare - fie de la actionari, fie de pe pietele interbancare.
Bancile mici si chiar unii dintre jucatorii de talie mare ajung sa plateasca in continuare dobanzi mari pentru a atrage depozite in lei, de peste 8% pe an, chiar in timp ce pe piata interbancara plasamentele se fac la 3% pe an, in conditiile in care dealerii nu mai au incredere sa isi imprumute bani intre ei.
"Este o problema structurala a pietei, unele banci nu reusesc sa isi acopere deficitul de lichiditati din operatiuni interbancare", spune dealerul unei banci locale.
Plasamentele interbancare sunt, la fel ca orice alte active, purtatoare de risc, pentru care t
