Orice deplasare in străinătate, de cele mai multe ori pentru a o insoţi pe mama principelui bulgar, Clementina de Orleans, reprezintă o oază de binevenită libertate. In mai 1888, când ajunge pentru prima dată in Bucureşti, contele de Bourboulon este plăcut surprins. "Un oraş bine construit şi bine intreţinut, străzi frumoase, monumente moderne, magazine precum cele din Occident, trăsuri minunate, capabile să le concureze pe cele vieneze".
Câteva luni mai târziu, contele francez revine in "fermecătorul Bucureşti, cu străzi vii, precum cele pariziene, pline cu echipaje şic şi o mulţime elegantă, bine imbrăcată, bine educată, fără nimic oriental in ea". Comparativ cu Sofia, Bucureştiul este un oraş uriaş, cu case printre grădini, magazine frumoase, peste tot gaz şi electricitate, tramvaie curate, ii scrie Bourboulon mamei sale. La Mogoşoaia, in sânul familiei Bibescu, "am petrecut acolo toată sâmbăta şi nu-i nevoie să-ţi spun cât de incântătoare, veselă, minunată a fost pentru mine această zi, incărcată cu mii de amintiri despre Versailles, cu povestiri, portrete, descrieri ale societăţii româneşti, cu aprecieri originale şi colorate despre unii şi alţii!"
Bourboulon rămâne fermecat şi de familia regală română, pe care o intâlneşte in vara anului 1897, când il insoţeşte pe Ferdinand de Saxa Cobourg Gotha in prima sa vizită oficială in România. Mai intâi de toate, este subjugat de frumuseţea Peleşului, "un poem, o incântare". "Ce gust fin, ce ordine, ce descoperiri estetice in această rafinată Curte, care imbină genial Arta cu Natura!" Dacă, pentru contele francez, Carol I este un "neamţ muncitor, un profil drept, frumos, rece la infăţişare, puţin greoi, cu un infiorător accent german, foarte inteligent, insă inainte de toate practic, care a plecat atunci când a inceput muzica", regina Elisabeta este "o femeie inegalabilă, care trăieşte doar pentru a
