De curand Large Hadron Collider (LHC) de la CERN a pornit programul de cercetari, odata cu atingerea energiei record de 7 TeV (7 mii de miliarde de electron Volti). Cu aceasta ocazie cele patru mari experimente ATLAS (A large Toroidal LHC ApparatuS), CMS (Compact Muon Solenoid), ALICE (A Large Ion Collider Experiment) si LHCb (Large Hadron Collider beauty experiment), au inceput fiecare programul propriu de cercetari. Sa vedem o scurta trecere in revista a acestor programe.
ATLAS si CMS abordeaza, cu instrumente putin diferite, problema bosonului Higgs, existenta careia poate furniza explicatia maselor diferite pentru particulele elementare cunoscute. Dupa cum spune foarte frumos Hanspeter Beck, coordonator al grupului ATLAS, de la Universitatea din Berna, cautarea bosonului Higgs de cele doua colaborari nu este o intrecere „care pe care”, ci mai curand o posibilitate de verificare reciproca a rezultatelor, ce se asteapta a fi deosebite.
Dupa incercarile de observare a bosonului Higgs de la LEP (Large Electron Positron collider, vechiul accelerator cu fascicule incrucisate de electroni – positroni din tunelul LHC), sau a celor de la Tevatron (la Fermilab Chicago, USA), bosonul Higgs ar trebui sa aibe masa undeva intre 115 si 160 GeV sau chiar pana la 200 GeV. Daca nu se gaseste in aceasta regiune de mase, atunci el nu exista cu siguranta. In acest caz va trebui cautat un alt mecanism si o noua abordare teoretica, bazata pe alte ipoteze decat cele ale Modelului Standard, care sa explice formarea particulelor elementare si a maselor acestora. Oricum, intervalul de 18-24 de luni in care LHC va lucra la energia totala de 7 TeV, va fi in cel mai bun caz suficient pentru a confirma (sau infirma) existenta bosonului Higgs. Abia dupa ridicarea energiei la 14 TeV se va putea trece si la masurarea masei acestuia.
Un alt obiectiv important al experimentului
