Ne retrăsesem în curtea interioară, într-un loc liniştit, însoţiţi de susurul unei fântâni arteziene… Prezentările erau pe sfârşite. Cu vreo două ore înainte de momentul concluziilor, dl prof. dr. Mircea Grigorescu dorise să reluăm interviul, astfel încât în reportajul ce urma să fie pregătit să se regăsească şi intervenţii inedite din ultima parte a conferinţei… Curând, interviul propriu-zis se terminase. O umbră de regret în sufletul meu, o umbră de tristeţe pe chipul medicului ce-şi dedicase cei mai frumoşi ani din viaţă Gastroenterologiei… Îmi spusese că se află în pragul pensionării. „Aţi trăit clipe de bucurie… Cărţi publicate, pacienţi vindecaţi, premii, absolvenţi care au ales aceeaşi specialitate…“ „Ştiţi ce mi-a rămas viu, în memorie?! Mă întorsesem de la examenul de specialitate, evident victorios, şi m-am dus glonţ la profesorul Octavian Fodor. Să-i dau vestea cea bună. M-a ascultat, s-a ridicat apoi şi a venit către mine şi m-a îmbrăţişat. Nu mai trăisem niciodată, nu am trăit nici de atunci încoace, o asemenea bucurie. Profesorul Fodor nu era un expansiv, nu-şi exterioriza sentimentele…“ Un interviu de Iftimie Nesfântu.

Publicitate Articolul integral îl puteţi citi în ziarul nostru, Viaţa medicală.

Ne retrăsesem în curtea interioară, într-un loc liniştit, însoţiţi de susurul unei fântâni arteziene… Prezentările erau pe sfârşite. Cu vreo două ore înainte de momentul concluziilor, dl prof. dr. Mircea Grigorescu dorise să reluăm interviul, astfel încât în reportajul ce urma să fie pregătit să se regăsească şi intervenţii inedite din ultima parte a conferinţei… Curând, interviul propriu-zis se terminase. O umbră de regret în sufletul meu, o umbră de tristeţe pe chipul medicului ce-şi dedicase cei mai frumoşi ani din viaţă Gastroenterologiei… Îmi spusese că se află în pragul pensionării. „Aţi trăit clipe de bu