Un sfert dintre parlamentari sunt cercetati de ANI, vreo jumatate din Guvern, aproape toti judecatorii Curtii Constitutionale, asa ca premisele pentru a face rapid o lege care sa inlocuiasca frustrarea nationala ivita in fata valului depus peste averile demninarilor sunt albastre.
Si cu CNSAS s-a petrecut la fel. A ramas in fundul padurii democratiei, ca un lup batran si orb, cu dintii cazuti demult, si-si rad combatantii in barbi - 40 la suta, dupa estimarea Hertei Muller.
Nici cu Legea lustratiei nu ne-au fericit 20 de ani de fecioreasca, asa ca orice dorinta de-a afla, pune la colt si da cu var ramane in cartea cu povesti nascuta in decembrie 1989.
Daca as crede ca pe romani ii mai intereseaza sa incendieze sistemul unde-si dau mana securisti, comunisti si smecheri transformnati in politicieni de bine, as spune ca e un dezastru. Dar nu mai e. Si nu pentru ca oamenii s-au tacanit. Au depus armele, avand inspiratia sa descopere ca fortele lor sunt prea mici in fata hidrei, ca nu merita sa-si riste sanatatea mintala pentru o batalie din care vor iesi jumuliti.
Dar daca CNSAS si lustratia nu le aduceau satisfactii majore, zbarcirea Agentiei Nationale de Integritate este frustranta. Nu pentru ca averile nesimtite sunt si rodul nereglementarii precoce a rolului securistilor si activistilor in patrie. Ci deoarece existau premisele justitiei sociale.
Judecatorii Curtii Constitutionale au insa dreptate. Legea ANI crea o instanta cenusie, care nu intra in perimetrul jurisdictional trasat de Legea fundamentala. Investea institutia cu posibilitatea unor sentinte (categorisirea unor venituri ca nejustificate, de pilda), si corectura trebuia facuta. Altfel, toate organismele cu atributii de control care sesizeaza Parchetul ar fi la fel de ilegale.
Insa cu obligativitatea publicarii declaratiilor de avere si
