Poşta finlandeză a decis să deschidă toate scrisorile şi să le transcrie conţinutul pentru a-l comunica adresanţilor prin e-mail-uri sau prin SMS-uri. Va economisi astfel costul transportului la domiciliu.
Secretul corespondenţei? Să fim serioşi! In zilele noastre nu se mai poartă mofturi dintr-astea. Cum rămâne însă cu invadarea foarte personalului spaţiu al misivelor de la om la om (scrisori de dragoste sau de despărţire, de reproşuri sau de scuze, de mărturisiri sau de sfaturi) cărora orice intermediere le anulează rostul? Se presupune probabil că nici măcar nu mai există scrisori adevărate, că de la Internet încoace, declaraţiile, confesiunile, certurile, retractările, nu se mai exprimă decât prin atingerea tastelor calculatorului urmată de o apăsare pe butonul „Send".
Americanul Thomas Mallon intenţiona să publice în 1997 o carte despre arta epistolară din toate timpurile, ca un fel de completare la mai vechea sa (1984) incursiune în jurnale personale. Cei 12 ani de amânare au schimbat radical termenii problemei. In introducerea la volumul Yours Ever (Al dumneavoastră pentru totdeauna), Pantheon Books, 2009, autorul spune că, dacă l-ar fi terminat la data proiectată „ar fi apărut exact atunci când e-mail-ul ajungea la fiecare dintre noi şi începea să ucidă sau să reînvie (ambele şcoli de gândire există) practica şi arta scrierii de scrisori."
Intre timp, lumea a devenit total dependentă de comunicarea instantanee care are meritul de a învinge nu doar spaţiul ci şi timpul. Numai că, la fel ca în aproape oricare domeniu, toate-s vechi şi nouă-s toate: la începutul secolului al XIX-lea, Charles Lamb îşi exprima uimirea faţă de rapiditatea noului sistem de livrare a poştei la domiciliu: „Cineva lasă un pachet pe strada Lombard şi în 24 de ore, un proeten din Cumberland îl primeşte proaspăt de parcă ar fi venit în gheaţă."
