Spre sfarsitul secolului XIX, Romania trecea de la trasura la tren si de la drum de pamant la drum de fier. Se deschidea o noua era si tot romanul era fascinat, de la vladica, la opinca. Mari arhitecti si ingineri ai vremii i-au deschis trenului drum printre munti si peste rauri, convinsi ca posteritatea le va duce revolutia mai departe. Astazi, un secol si jumatate mai tarziu, ne-au invins rusinea si neputinta. Calatoria cu trenul a devenit un chin, deseori plin de pericole si, daca ne luam dupa viteza cu care ne deplasam, pare ca ne-am intors la caruta.
Aproape ca nu a trecut saptamana in 2009 fara accident pe caile ferate romane. Ba au fost si trei accidente intr-o singura zi. Locomotive rasturnate, vagoane contorsionate, oameni gemand printre fiare.
Cu mii de kilometri de cale ferata scadenti la reparatii, cu poduri care stau sa cada, cu mii de locuri periculoase, cu o viteza medie de 45 de kilometri pe ora, si peste 100 de ore intarziere in fiecare zi, CFR a ajuns pe ultimul loc in Europa si este in pragul falimentului.
Ne-am urcat intr-un accelerat de la Bucuresti la Sibiu pentru a ne convinge daca cele spuse mai devreme sunt adevarate sau nu. Acelaratul 1621 pleaca la ora 9.40 din Bucuresti si in 7 ore ar trebui sa ajunga la destinatie. Teoretic. Nici nu te asezi bine ca micii intreprinzatori incep sa roiasca prin tren. Se vand icoane, maimutoi de plus, racoritoare si reviste la pret triplu fata de cel din magazin.
Acum mai bine de 60 de ani, pe cand Maria Tanase arunca blesteme asupra lui, trenul circula cu o viteza medie de o suta de km pe ora, iar noi eram pe primele locuri in Europa la capitolul cai ferate.Ce s-a intamplat de a ajuns trenul romanesc sa mearga cu viteza unei carute?
Aproape gol, cu 5 minute intarziere, acceleratul spre Sibiu se pune in miscare. Nici nu iesim insa bine din Bucuresti si incepe sa reduca din
