Balkan Trafik se află deja la a patra ediţie. Care este istoria acestui festival şi care a fost motivaţia pentru crearea unui eveniment anual dedicat tradiţiilor din Balcani? Am avut ocazia să întîlnesc cîţiva tineri din această parte a Europei, din Kosovo, mai exact, în urmă cu şase ani. Atunci cunoşteam destul de puţine despre acea zonă, şi ei m-au ajutat să o descopăr. De asemenea, şi aceşti oameni din zone precum Albania, care au probleme cu acordarea vizei, nu cunosc multe despre cealaltă parte a Europei. Aşa că mi-am spus că este datoria mea, aici, în Bruxelles, să creez o punte de legătură între cele două zone. Şi cred că cel mai bine s-a reuşit acest lucru prin muzică: muzica din Balcani este văzută în aspectul ei festiv de către oamenii de aici, pe cînd pentru cei din zonele de unde provine înseamnă tradiţie, emoţie, moştenire primită de la părinţi. Prin muzică, toate comunităţile se pot reuni. De ce „Balkan Trafik“? De multe ori, cînd se vorbeşte despre Balcani, primul gînd este legat de problemele care există acolo. Eu am vrut să aduc însă în prim-plan un alt tip de „trafic“, cel de cultură, pentru că oamenii din această zonă au o cultură extraordinară, despre care nu ştim foarte multe. M-am gîndit că e bine ca această cultură să circule şi în partea aceasta a Europei, să îmbogăţească diversitatea de aici. Nu o privesc ca pe o cultură diferită, ci ca pe una complementară. Balkan Trafik are, aşadar, ca scop, „traficul“, circulaţia culturii. Este Balkan Trafik un festival care oglindeşte realitatea de zi cu zi a vieţii bruxelleze în ceea priveşte absenţa discriminărilor şi acceptarea deschisă a alterităţii? Da, cu siguranţă, mai ales că Bruxelles nu poate fi numit un oraş belgian, ci un oraş multi- şi intercultural. De pildă, la workshopurile Ansamblului Naţional Transilvania, se simţea naşterea unei legături strînse între dansatori şi cei care veneau