Dupa o pauza de 19 ani, Alexa Visarion se intoarce la regia de film cu proasta inspiratie de a relua un proiect din 1987. Rescrisa de o studenta de-a sa, Iris Spiridon, povestea despre tineri si asa-zisa lor superficialitate, poveste refuzata la finantare in perioda comunista, isi gaseste o nefericita actualizare in coordonatele unui film lipsit de logica si substanta. Folosirea pana la satietate a hitului "A Friend In Need" (Placebo) nu e suficienta pentru a cuceri publicul tanar sau pentru a-l convinge macar ca i se adreseaza lui (daca i se adreseaza lui.).
"Luna verde" are, daca vreti, acea "naturalete" si acea "autenticitate" a filmelor "cu si despre tineri" din perioada comunista - la ani-lumina de tinerii din viata de zi cu zi. (Dar acelea aveau macar o logica.). Poate ca de vina e faptul ca proiectul respins in 1987 de la finantare ar fi trebuit sa fie lasat acolo, in timp. Cineastii stiu mai bine decat noi in ce termeni se scrie perioada de gratie in care un proiect ar trebui sa devina film, pana nu ii expira norocul.
Poate ca Alexa Visarion (60 de ani)- care ramane oricum in cinematografia noastra pentru "Inghititorul de sabii" -, ar fi trebuit sa nu incerce sa trezeasca fantomele. Odinioara intentiona sa-l distribuie pe Razvan Vasilescu in rolul pe care azi il joaca Tudor Aaron Istodor - personajul unui rebel, pe linia celor interpretate de Dan Nutu. Trebuia sa-i lase pe rebelii de atunci sa doarma.
E greu sa discuti despre "Luna verde" filmul care a iesit fara sa nu incerci sa te raportezi la filmul care ar fi putut fi - prin asta ii mai poti acorda o umbra de credit. Adevarul e ca nimic nu te farmeca sau cel putin incita la acest film. Incepe, da, interesant. Socul melodiei trupei Placebo (oare cat o fi platit Castel Film pentru ea?), discutia dintre Tudor Aaron Istodor si Marius Manole intr-o cofetarie, aluziile la posi
