Monografia dedicată de Costin Popa lui Ludovic Spiess conţine 245 de fotografii şi 303 fotocopii de programe, afişe, din 33 de roluri şi 450 de spectacole.

Am reţinut aceste amănunte nu pentru că aş crede în relevanţa cifrelor în domeniul artei, ci doar pentru a da o idee, celor care nu au văzut volumul, de amploarea acestui proiect monumental. Un album de circa 350 de pagini înţesate de date reface drumul parcurs de la debutul modest la Teatrul muzical din Braşov la cariera fulminantă pe toate marile scene ale lumii, răspunzând gustului actual pentru informaţia precisă şi năzuind să schiţeze o imagine obiectivă. In peisajul muzicologic românesc lucrarea este, prin aceasta, un unicat, dar chiar şi în plan internaţional, compendiile dedicate cântăreţilor de operă, în afara unor scrieri mai degrabă romanţate, sunt rare.

Planul lucrării propune înconjurul subiectului din toate direcţiile: un text autobiografic despre copilărie şi începuturile muzicale dezvăluie un om de o mare onestitate, sincer şi prietenos, cu respect şi o căldură deosebite faţă de cei ce i-au fost aproape; iar comentariile referitoare la propria muncă, sfaturile către tineri, culese de C. Popa printr-o cercetare extinsă demonstrează o seriozitate şi un autocontrol remarcabile. Lui Spiess îi plăcea să vorbească despre arta sa şi o făcea bine, împărtăşind generos tot ce acumulase în prestigioasa lui experienţă; era conştient de valoarea sa, dar şi lucid, cumpănind totul cu pasiune şi cu un puternic simţ al realităţii, care l-ar fi ajutat mult în activitatea sa de manager al Operei Naţionale dacă ar fi fost lăsat să o ducă până la capăt aşa cum dorea - mă refer la oameni, nu la soartă. Este definitoriu pentru deschiderea şi echilibrul opiniilor capitolul care adună „reflecţii şi confesiuni" despre diferite subiecte (talent, mod de viaţă, public, povara marilor succese c