Sorin Lucaci. Din semnătura e-mail rezultă că sînteţi Senior Marketing Executive. Ce să facem? Nimeni nu e perfect! Poeziile sînt însă bune şi una merită citată integral, ceea ce şi fac mai jos. Felicitări şi la mai multe!

M-am născut undeva într-un cătun în ucraina/ aproape de cernăuţi/ noaptea vorbeam mult în somn/după ce toată ziua spărgeam baloane rozalii de săpun în/ urechea bunicului/ „atcroite cniga " ţipa mama mereu/ în timp ce eu citeam "suferinţele tânărului Werther"/îi spuneam că n-am chef să-nvăţ/ îl aşteptam pe tata până-şi termina borşul de peşte/pe vremea aceea aveam mult peşte prutul era aproape/şi plecam împreună pe ogredina/ făceam fotografii la minut cu aparatul tatei smena/învăţam câte cinci cuvinte ruseşti pe an/ aveam o copilărie feri ci tă/ atât de ferici tă în cât ne ascundeam emoţiile prin hambare stranii/ mai la vale aveam un lot mare de pământ/ unde cultivam criza de hârtie/ copiii satului ridicau lângă şcoală piramide gigantice/ din borcanele puse pentru iarnă/ într-un colţ al casei înconjurat de toate speciile/ de pisici/ "canarul începea să creadă în binefacerile coliviei"/într-o zi am primit nişte bani de la tata/ eram bucuros/ o să-mi cumpăr oraşul acesta, îi spuneam/ o să vă arăt eu că o să-mi cumpăr oraşul/ e ieftin/ nu costă decât două ruble şi cincizeci/ e frumos oraşul/ văd totul ca-n palmă/mi-ar mai trebui o jachetă/ s-a cam lăsat frigul. (o să-mi cumpăr oraşul acesta).

Lorena Stuparu. Mi se pare ciudat să-ţi răspund la „poşta redacţiei". Doar eşti colega mea de generaţie, de cenacluri juvenile, doctor în filosofie pe deasupra. Îndepărtarea ta de literatură vreo douăzeci de ani a fost provocată de mîna destinului. Ca urmare, n-am sfaturi să-ţi dau în afară de cel ce se impune de la sine: scrie! Prozele „foarte scurte" mi-au plăcut. Sper să găsească spaţiu în revistă, le voi propune, desigur. Pent