Domnule ministru, puteţi să ne explicaţi de ce a fost reziliat contractul?
R.B.: Motivul exact e că ei nu aveau nici o şansă să facă închiderea financiară în 4 luni (cum se prevedea în contract). Mai întâi, au încercat direct să ne spună că, dacă le mai dăm 6 luni, nu ştiau ce se mai putea întâmpla. Era, deci, ceva cu „poate"; riscul era să mai stăm jumătate de an şi să ajungem tot aici. A doua problemă era că, chiar dacă aş fi dorit foarte fierbinte, nu puteam să fac ce vroiau ei, căci ar fi însemnat să fac puşcărie. Era oferta pe care ei au făcut-o şi pe baza căreia ei au câştigat. Când şi-au dat seama că am tăiat-o scurt şi am zis că vorbim ca să ne aflăm în treabă, au încercat alte lucruri care erau tot în direcţia timpului, nu a banilor (a clauzelor financiare ale contractului). Au zis că pot începe fără închiderea financiară, că pot face proiectul între timp, că poate se mai îndreaptă lucrurile. Oricum, aceasta e ceea ce am înţeles eu din ce vorbeau ei acoperit. Când i-am întrebat ce se va întâmpla dacă nici peste un an nu vor avea închiderea financiară, au zis că atunci va trebui să le dăm banii pe proiect. Le-am zis: hopa, stai aşa, că eu nu am un contract de proiectare cu voi, nimeni nu avea ce face cu un proiect făcut de voi pe tehnologiile voastre.
De ce nu li s-a cerut plata unor despăgubiri, de genul garanţiilor de participare la licitaţie? Cine pierde din situaţie, noi sau ei?
R.B.: Prevederea din contract spunea că, în 90 de zile, oricare parte poate denunţa unilateral contractul. De felul în care a fost făcută licitaţia răspunde domnul Orban. Oricum, fiind vorba de dialog competitiv, nu de o licitaţie obişnuită, nu se putea cere depunerea unor garanţii de participare ca la oricare altă licitaţie. Noi măcar am învăţat din greşelile noastre. Ei, care tot au mers la licitaţii prin diferite părţi, au pierdut de două ori mai mulţi bani
