Locuţiunea adverbială la blană, cu o circulaţie familiar-argotică destul de bine atestată pe internet, lipseşte din majoritatea dicţionarelor noastre.

Locuţiunea este folosită în primul rând pentru a caracteriza conducerea cu mare viteză a unei maşini: „aici vei vedea doar puţin din ce se întâmplă când conduci maşina la blană" (jocuri.rol.ro). În Dicţionarul de argou al limbii române al lui G. Volceanov (din 2006), au fost înregistrate expresiile - atribuite limbajului adolescenţilor - a-i da blană „a accelera, a lua viteză, a se grăbi" şi ao călca la blană „a accelera la maximum".

Originea şi evoluţia locuţiunilor şi a expresiilor care leagă într-un fel sau altul blana de viteză sunt destul de transparente, chiar pentru unii dintre vorbitori. Este evident că expresiile au apărut în limbajul şoferilor, în care se găsesc şi acum cele mai multe atestări, de unde şi-au lărgit ulterior circulaţia şi sensul. În discuţiile de pe forumurile automobilistice situaţia se explicitează adesea: „senzaţia pe maşina mea este că nu apuc să ajung la limitarea motorului, adică să stau cu piciorul la blană şi maşina să nu mai ia viteză..."; „am menţinut destul viteza de 140 fără să am acceleraţia la blană" (forum.oltcit.ro); „nu trec de 2 500 turaţii, adică ajung cu pedala la blană şi nu trec de 120k/h" (clubopel.com); „rar când ajung cu pedala de acceleraţie la «blană» sau în podea, doar în depăşiri" (vwforum.ro); „calcpedala la blană" (daciaclub.ro) etc. Exemplele de mai sus arată că formula la blană este echivalentă cu la podea, descriind pur şi simplu situaţia în care pedala de acceleraţie este apăsată („călcată") la maximum. Nu e nicio îndoială că în acest context substantivul blană are sensul popular, de „scândură": nu atât pentru că s-ar produce (cum observa cineva, în glumă), o identificare între maşină şi căruţă (e drept că Dicţionarul limbii