Modernizarea si consolidarea statului esueaza sub campaniile crincene si haotice de politizare, facute la presiunea activului marunt de partid. Discursul lui Traian Basescu despre "gascuta" si procesul de bolsevizare a PDL este croit dupa aceleasi tipic si de pe aceleasi pozitii de pe care Ion Iliescu, prin 2002, daca va amintiti, tinea lectii despre "capitalismul de cumetrie" si "aroganta". Un amestec unic de detasare olimpiana si infierare bolsevica, prin care ambii au ales sa-si manifeste frustrarile publice fata de fostii tovarasi de drum. Au facut-o cind, chipurile, pareau incheiate orice calcule legate de propria cariera politica. Ambii s-au remarcat nu pentru ca ar fi avut de spus ceva nou, ci pentru faptul ca, prin punerea diagnosticului, par sa si detina reteta salvatoare a corectarii viciilor de forma din partid. In amindoua cazurile, certurile izbucnesc in momente in care influenta de facto a liderului informal se reducea in partide, in interiorul carora, in plus, se punea la cale razboiul de succesiune. Iliescu reactiona pentru ca ambitiosul Adrian Nastase isi construia propria retea de oameni, indepartindu-i de la manete pe fidelii presedintelui. La fel, gascuta de care vorbea Traian Basescu - Blaga, Videanu, Berceanu - are un proiect, din cite se pare bine pus la punct, al aranjamentului de putere din PDL pentru urmatorii patru ani ani, ciclul electoral complet pentru partid. „Gascuta" detine ministerele cheie, robinetele cu bani publici si se suprapune perfect pe structura organizatorica a PDL. Fara ei, PDL ar deveni un ONG si un partener de discutii acceptabil pentru societatea civila. Cum s-au incheiat jocurile din PSD? In final, Ion Iliescu reusea sa nu schimbe vreun pai, ci sa se doveasca si clocitoarea neobosita a sistemului. Iliescu garanta zimbitor, in campania din 2004, pentru „capitalismul de cumetrie", cerind continuitatea. Fusese, evident, d