Cu ceva timp in urma, prin 2004 mai precis, un personaj politic pitoresc afirma ca vizita de la Bucuresti a lui Jean Pierre Raffarin a fost un prilej de a "da tainul" francezilor. Celor care au uitat episodul, le reamintesc faptul ca atunci delegatia franceza a venit in tromba pentru semnarea contractului de constructie a autostrazii ... Comarnic - Brasov. Deplasarea unui prim ministru impreuna cu o delegatie stufoasa de oficialitati din "tara scrufulosilor zgarciti si ofensati" semnaliza de la o posta un interes imens al respectivilor.

Intre timp au trecut sase ani si nu s-a miscat nimic. De fapt s-au renegociat tainuri, s-au anulat unele contracte, s-a marit pretul altora pentru a putea include si "tarifele" noii puteri. In ceea ce priveste segmentul Comarnic-Brasov, s-a luat decizia unei licitatii pentru concesionarea acestuia. Pretul la care s-a ajuns in final a fost unul incredibil: 1,9 mld euro pentru 55 km de autostrada. Cu toate ca este vorba de un proiect complex de infrastructura, pretul de ~35 milioane /km este unul imens. Mai mult, guvernul garanta recuperarea investitiei prin contract, obligandu-se sa plateasca celor de la Vinci-Aktor un pret final de 4.8 mld euro. E drept, plata se facea in decurs de 30 de ani, dar ridica tariful la aproape 100 milioane euro/Km. Nu stiu daca exista vreo tara pe aceasta lume(in afara de noi, evident) capabila sa se gandeasca la un asemenea pret.

Nu cred ca poate nega cineva faptul ca avem de-a face cu un aranjament financiar excelent pentru consortiul castigator. Evident, realitatea ne-a contrazis intrucat consortiul nu a facut rost de finantare fiind nevoit sa denunte unilateral contractul. Aici de fapt este marele mister al intregii inginerii. Un business care, la prima vedere, ar fi adus celor doua firme un castig de cel putin 1.2 miliarde de euro nu a gasit finantare la banci in conditiile in