A fost vice prim-ministru şi şef peste comerţul exterior al României (între 1969 şi 1982). Iniţial partizan fervent al lui Nicolae Ceauşescu, şi-a terminat cariera politică buşit de fostul lui idol devenit paranoic şi aberant. A acceptat să aibă cu noi o discuţie sinceră despre grobieni-nomenclaturişti, moravuri la vârful PCR, spionaj comunist şi tentative timide de complot împotriva "iubitului conducător".
● Rep: Fostul vice prim-ministru Iosif Banc, într-un interviu pe care mi l-a acordat, a afirmat că Nicolae Ceauşescu, în ziua de 22 decembrie, când a fost prins, avea la mână un Rolex din aur, făcut cadou de dvs. Aşa i-aţi captat bunăvoinţa în anii '70, cu mici atenţii?
C.B.: E o aiureală. Nu i l-am dat eu. Eram obligat, atunci când primeam un cadou valoros, din aur, să-l predau la Ministerul Finanţelor. La fel, hainele scumpe, din blană, se dădeau la Comturist. Am predat un Rolex din aur la Finanţe, habar n-am dacă a ajuns chiar ăla la mâna lui Ceauşescu, dacă i-a plăcut şi l-a luat. Circulă tot felul de zvonuri despre mine, prin presă, cum că aş fi fost rubedenie cu Elena. Nici pomeneală de aşa ceva, nu am fost rudă nici cu el, nici cu ea.
● Rep: Când aţi ajuns în anturajul lui, aţi crezut sincer că o să schimbe ceva?
C.B.: Da, mi se părea că o să facă ceva reforme, inclusiv economice, şi îmi plăcea că se distanţase de Moscova. Eu îl ştiam de când lucrasem la UTM, în anii '50. Când eram consilier la ambasada din Paris i-am trimis rezumatele unor lucrări despre Basarabia, pactul Ribbentrop Molotov, tipărite în franceză, lucruri care la noi erau tabu. El mi-a trimis vorbă să îi fac rost contra cost de cât mai multe cărţi de genul ăsta. Îi plăceau. Ştiind asta, că nu îi plac ruşii, m-am bucurat când a fost ales la Congresul al IX-lea, mi se părea că vrea cu mandatarii şi cu toate astea să dea şi oarece libertate economică.
