Am băgat două seri de scurt metraje, deci am înghiţit cam jumătate din competiţie. Eu zic să mergeţi cît mai apucaţi. Că eu povestesc aici doar impresiuni. pentru că văd că le-a căzut site-ul nextfilmfestival.ro, e bine să ştiţi că din competiţie mai puteţi vedea azi 4.30 şi 7 încă două sesiuni. Şi se reiau la Eforie. Favoritul de departe pînă acum e “Pe final” (Aus.lauf). Regizoare şi actriţă: Nadia Migdal. 30 de minute de forţă studiată pînă în cele mai mici amănunte. Un tip din echipa filmului a fost prezent la discuţiile “de după”. Şi s-a arătat mirat că în sală s-a rîs bine cînd tipa din film începe să ia pastilele… Sinuciderea e comică, se pare. Poate era un grup mai vesel care luase pastile, unele diferite de cele din film. Juma’ de oră trasă dintr-o bucată, cu ultimele 30 de minute din viaţa unei tipe care se hotărăşte să se sinucidă. Ştim că sinuciderea cu pastile e una dintre cele mai “raţionale”: trebuie să iei exact doza potrivită, altfel nu iese. Ei bine, cu un personaj atent, tipicar, care face puzzle zi de zi, reuşita e sigură. La prima serie, Andrei Gorzo făcea recomandări “personalizate”. A zis că mie îmi va plăcea sigur “Way up north”, al lui Levi Taylor. Şi a avut ceva dreptate. O trupă într-un bar trist unde cîntăreţul cu vocea ştrangulată de alcool şi iarbă cîntă povestea unei răzbunări. Dar mă tot întreb dacă arăt chiar aşa de distrus… Am rîs bine la “Derby” al lui Paul Negoescu. Un film franc cu dialoguri bune. Tatăl angoasat de viaţa sexuală a fiicei de 15 ani închisă în dormitor cu un băiat. Mi s-a făcut o poftă devastatoare de Coca-Cola după film. Tatăl bea dintr-o sticlă de doi litri rece ca să-şi facă curaj să intre peste ăia doi nemernici care, mai devreme sau mai tîrziu, şi-o vor trage. Tot la capitolul “româneşti”, “Outrageously disco” – pozitiv e simplul fapt că Nicolae Constantin Tănase s-a gîndit să iasă dintr-o rutină româneasc