Reformarea sectorului privat pare sa fi devenit un banc bun in guvernul Romaniei. Trei ministri au raspuns in doi peri, mai sa izbucneasca in ras, la intrebarile ziaristilor pe aceasta tema. Nici Attila Cseke, nici Elena Udrea, nici Mihail Dumitru nu-si aminteau daca in sedinta de guvern, de-abia incheiata, se discutase sau nu despre asa ceva. Si asta dupa ce cu numai cateva zile in urma Traian Basescu atacase cabinetul inclusiv pentru faptul ca nu reuseste sa reformeze aparatul de stat si sa reduca astfel cheltuielile bugetare.
Adevarul e ca si pana acum reforma sectorul bugetar a fost tratata in bascalie. Incepand cu decembrie 2008, cam din trei in trei luni premierul Emil Boc vestea cate un plan istoric in acest sens, insotit de termene ferme pentru punere in aplicare. Cand expira termenul, pac!, aparea un nou plan si tot asa, pana cand, in sfarsit, minunea parea sa se fi intamplat: au fost restructurate agentiile din subordinea guvernului. Ba chiar noul cabinet Boc este ceva mic, ca urmare a comasarii unor ministere.
Smecheria a fost destul de evidenta de la inceput: au fost restructurate posturi neocupate, dar bugetate, ceea ce, totusi, ar fi trebuit sa fie un pas inainte. N-a prea fost: cheltuielile bgetare n-au scazut spre dezamagirea si ingrijorarea FMI. In general, tarile cosuma cel mult 5% din PIB pentru sustinerea aparatului bugetar. In Romania procentul este aproape dublu. Si totusi, ministrii, dupa ce le-a trecut rasul, au inceput sa spuna rand pe rand ca nu mai au de unde taia.
De ce-o avea nevoie Romania de un aparat de stat atat de mare? Explicatiile pot fi multe, de la incompetenta, birocratie excesiva, proasta organizare, la clientelism (caci angajari se mai fac, dupa cum ne-a aratat Adriean Videanu, galant cu fiul bunului sa partener de table si al bunei sale asociate). In plus, daca prin restructurare scapi de c
