Este vorba de Vasilie Moldovan, participant la cele două adunări naţionale de la Blaj din 1848 si, ulterior, prefect al lui Avram lancu,autor de la care ne-au rămas niste Memorii din 1848-49.

Scrise la senectute, în 1885, şi editate postum, zece ani mai târziu, memoriile acestui interesant personaj nu s-ar zice că i-au preocupat pe istoricii literari, în ciuda faptului că, sub o formă sau alta, ele au mai fost reeditate în ultimele decenii. Astfel, după ediţia din 1895, apărută sub auspiciile Tipografiei A. Mureşianu din Braşov, prima reeditare (parţială) survine în cadrul lucrării Memorialistica revoluţiei de la 1848 în Transilvania, îngrijită de Nicolae Bocşan şi Valeriu Leu (Editura Dacia, Cluj-Napoca, 1988) şi reluată în 2000 (la Editura Polirom). Ambele dăţi, reeditarea a survenit într-un context nefericit: în 1988, eram cu toţii sastisiţi de spiritul „revoluţionar" ceauşist, iar în 2000, nu îi mai păsa nimănui de confesiunile unui obscur paşoptist ardelean... O a doua reeditare, integrală, o înregistrăm în 1995, la Editura Tipomur din Târgu Mureş. Această ediţie, însă, este semnalată numai în băncile electronice de date: în bibliotecile bucureştene - chiar şi la Academie - nu e de găsit şi, în consecinţă, nu se poate spune nimic despre ea.

Nu e de mirare, în aceste condiţii, că, deşi editat, autorul e uitat. Memorialistul nu figurează în Istoria literaturii române de la origini până în prezent (în care Călinescu, atent la picanterii, îi acordă colonelului Grigore Lăcusteanu două coloane), nici în Istoria critică a literaturii române (deşi Nicolae Manolescu insistă asupra prozei subiective a paşoptiştilor), nici chiar în Istoria literaturii române de la creaţia populară la postmodernism (în ciuda faptului că Dumitru Micu nu exclude aprioric elementul cultural). De aceeaşi soartă au parte şi alţi memorialişti ardeleni. Ioan Ciurilea