Georges Kern e la fel de volubil, sarmant si energic ca intotdeauna, ducand cu gandul mai mult decat oricand la un Napoleon care-si conduce manufactura la lupta cu criza.
Paulo Coelho nu e foarte expansiv, dar are umor - mai ales cand microfonul se strica exact in timpul discursului sau, si are o alura interesanta - o combinatie intre scriitor adulat si un tip cool - dupa cum arata atitudinea relaxata, costumul purtat cu nonsalanta si codita la fel de nonsalanta. Enki Bilal, ilustratorul tratat ca un star rock de admiratorii sai, e foarte retinut si insista sa vorbeasca in franceza, limba patriei sale adoptive.
Cele trei personalitati, plus un regiment de jurnalisti, s-au aflat la manufactura din Schaffhausen pentru a marca lansarea cartii "IWC Schaffhausen. Engineering Time since 1868" - de fapt o mega carte alcatuita din 550 de "componente" - adica pagini, si care cantareste peste 4 kilograme. Paulo Coelho a fost convins sa scrie o carte in carte - sapte povestiri care traseaza istoria familiilor brandului, iar Enki Bilal a realizat ilustratiile. Cu alte cuvinte, Kern a dat din nou lovitura in ceea ce priveste pozitia mediatica a brandului, in a carui promovare e inegalabil.
Cartea, redactata cu ajutorul jurnalistului Manfred Fritz, o enciclopedie ambulanta in ceea ce priveste istoria IWC, urmareste evolutia marcii de la debarcarea americanului Florentine Ariosto Jones pe pamant elvetian in 1868, in cautare de mana de lucru specializata si ieftina. Schaffhausen, care e localizat destul de departe de centrele orologere din vestul Elvetiei, avea o breasla a ceasornicarilor inca din secolul 16, dar domeniul s-a dezvoltat in acest orasel doar dupa sosirea lui Jones.
Cartea are o structura foarte clara, care delimiteaza istoria companiei de statutul contemporan, prezentand si toate familiile IWC, de la aparitia lor in anii '30 si pana la
