Şi-a dedicat întreaga viaţă pescuitului şi vânătorii. Mereu i-a plăcut competiţia şi l-a fascinat lupta lui cu peştele.
A moştenit pasiunea de a pescui de la tatăl său, alături de care mergea încă de la 5-6 ani cu undiţa. „Cred că mereu a fost acea tentaţie de a prinde peşte, lupta dintre mine şi el. Am auzit că anumiţi pescari se duc în apă pentru a-i prinde. Eu nu sunt de principiul ăsta: trebuie să dovedeşti un peşte de pe uscat. Fiecare trebuie să fie pe teritoriul lui. Avantajul lui este că se află în apă, iar tu trebuie să îl momeşti de pe uscat“, mărturiseşte Marian Chilafu filosofia sa despre pescuit. Tot în acest sens glumeşte: „Cel mai mare peşte este mereu acela pe care îl scapi, pentru că nu vei reuşi niciodată să demonstrezi cât de mare era“.
Este unul dintre cei mai vechi pescari cu permis, deţinând acest drept de mai bine de 40 de ani. Momentan, în România nu este dezvoltat acest domeniu, neexistând o şcoală pentru pescari. „Avem doar o asociaţie la care suntem afiliaţi. În Germania există o şcoală specială pentru pescari. Nu cred că voi apuca vreodată să văd şi în România o asemenea şcoală. Sper ca tinerii de astăzi să înfiinţeze o asemenea şcoală“, recunoaşte Chilafu.
El deţine un magazin cu articole de pescuit şi vânătoare, fiind mai mult o pasiune decât o afacere. „În ultimul timp a dispărut interesul pentru pescuit. Trebuie să recunosc că a devenit mai mult o pasiune. Nu am un câştig prea mare“, afirmă pescarul, care este pasionat şi de vânătoare. De-a lungul timpului a prins fazani, iepuri, răpitoare. „Mi-a plăcut să merg prin natură. Când ai timp liber, faci efort, dai jos din greutate“, dezvăluie Marian Chilafu de ce a fost atras de vânătoare.
Citeşte continuarea poveştii vieţii lui Marian Chilafu în .
