Ieri seară am ajuns la hotel Napoca exact în minutul în care a început cea de-a doua prezentare de modă din cadrul Cluj Fashion Week. Adică pe la 9.20. Cum era mult mai multă lume ca în seara dinainte, iar locurile noastre din primul rând deja ocupate, ne-am aşezat cuminţi în ultimul rând. Ceea ce s-a dovedit mai mult decât inspirat.

Asta mă face să spun că, la astfel de evenimente, sunt supraestimate locurile din faţă. Nu de alta, dar de la o distanţă mai mare toate creaţiile par mult mai ok. Nu vezi exact calitatea materialului, nu îţi sar în ochi degetele urâte de la picioarele unor manechine şi nici nu remarci aţe curgând din unele fuste. Când o priveşti din ultimul rând, moda îşi recâştigă magia. Devine din nou inaccesibilă şi râvnită.

Dar adevărul e că nu doar statul în ultimul rând m-a făcut să am o părere mai bună despre ce se întâmpla pe catwalk. De data asta, totul a fost diferit. Mocheta gri şi vălurită de joi fusese înlocuită cu un podium acoperit şi care nu a creat niciun fel de probleme manechinelor, pauza dintre prezentări a lipsit cu desăvârşire, ca urmare publicul nu s-a mai plimbat aiurea, iar majoritatea colecţiilor au fost mult mai izbutite. De data asta, nepriceputa de mine în ale modei ar fi dus acasă o mulţime de piese vestimentare.

Nu am putut să nu remarc că, aseară, spre deosebire de joi, coafurile au fost diferite pentru fiecare colecţie în parte, iar pantofii purtaţi de manechine nu au mai părut ca aduşi de acasă. E drept că cei semnaţi Otter nu m-au impresionat la fel de mult ca cei ai Mihaelei Glăvan, care au însoţit colecţia lui George Neagu, dar bun şi Otter uneori. Ce mi-a mers la suflet, însă, a fost colecţia Vikei Gorenco, realizată din piese tricotate, extrem de delicate, precum pânzele de paianjen. Una peste alta, o seară izbutită care mă face să cred că Alin Gălăţescu va dezvolta cu succes acest festival, pent