Umbrela a fost o invenţie. La fel şi telefonul. Televizorul. Motorul. Pizza. Există însă şi invenţii care nu fac zgomot, dar care au demnitatea şi regulile lor stricte, ce le fac să fie complet inutile.

Televizorul, telefonul, umbrela sunt doar câteva dintre invenţiile care au revoluţionat lumea. Există însă şi o categorie aparte de invenţii, care nu au pretenţii, dar ce au propria demnitate şi se ghidează după o serie de reguli stricte, ce le fac complet inutile. Numele lor este Chindogu, acele invenţii care nu sunt tocmai utile, dar nici complet inutile. Chindogu nu sunt nicidecum acele invenţii respinse, care nu au trecut examenul de brevetare, ci reprezintă efortul de a crea ceva special care funcţionează, dar care nu merită nici pe departe munca depusă. Cutia transparentă unde să ne băgăm mâinile în timp ce ne tăiem unghiile, pentru a nu le arunca prin casă, automestecătorul electric care mişcă maxilarul la fiecare înghiţitură, „zebr“ la purtător sunt doar câteva dintre aceste invenţii, cunoscute sub numele de Chindogu. Acest termen de origine japoneză este recunoscut deja la nivel internaţional, în traducere însemnând neobişnuit (chin) + obiect (dogu). Termenul a fost lansat de Kenji Kawakami, un om de afaceri japonez, editor al revistei Mail Order Life. Editorul american Dan Papia a preluat termenul pentru a-l introduce în engleza vorbită, datorită popularităţii unei rubrici lunare din revista sa, Tokyo Journal, unde îi încuraja pe cititori să trimită invenţii. La final, Kawakami şi Papia şi-au unit forţele în volumul „101 Unuseless Japanese Inventions: The Art of Chindogu“, lansat în 1995, şi care s-a bucurat de un succes extraordinar. Patru ani mai târziu, în 1999, a fost lansat şi cel de-al doilea volum, intitulat „More Unuseless Japanese Inventions“, vândut în peste 300.000 de exemplare doar în Japonia.

Artă liberă

„