Numele e aproape imposibil de pronunțat. Personal, mă bucur că nu mai prezint știri la radio în care ar fi trebuit să pronunț ”vulcanul Eyjafjallajökull”. Oricum, erupția din Islanda, părea, în fază inițială, o știre de fapt divers. Un eveniment mult prea îndepărtat de România, pentru a-i da o importanță prea mare.
Apoi au început să curgă informațiile despre zborurile aeriene anulate, despre așteptările prin aeroporturi, despre despăgubirile pe care trebuie să le plătească majoritatea companiilor aeriene și despre premierul norvegian obligat să conducă guvernul țării sale de pe un I-Pod, dintr-un terminal american. Încet, încet, însă, știrile s-au apropiat de România, iar pe urma lor a venit norul cu totul.
Din fericire, fără a declanșa o isterie națională (sper că nu se va ajunge la acest lucru), mass-media a început să se documenteze și să prezinte materiale interesante despre erupția vulcanului Eyjafjallajökull (ah, Constantin Chiriță dacă și-ar scrie acum ”Cireșarii”, cu siguranță ar folosi Eyjafjallajökull în locul celebrului Popocateptl din savuroasa farsă pe care i-o joacă Tic profesorului de geografie).
Astfel, într-un articol de pe Realitatea.net am citit despre efectele unor vulcani care au erupt pe glob în epoca modernă și cea contemporană.
”Vulcanul Eyjafjallajökull din Islanda nu este ieşit din comun, dar alte erupţii din trecut au avut efecte mult mai devastatoare decât cele înregistrate în prezent. Pe 1815, vulcanul Tambora din Indonezia a erupt vreme de trei luni şi a aruncat 100 de kilometri cubi de magmă, cenuşă şi rocă şi a omorât zeci de mii de oameni. Anul următor, 1816 a rămas în istorie drept anul fără vară din cauza răcirii climei, cu ninsori în luna iunie şi 80.000 de morţi în Europa.
În 1991, vulcanul Pinatubo din Filipine a erupt, iar norul vulcanic s-a răspândit în ambele emisfere, acoperind jumătate din supr
