Mihai Şeitan se cramponează să nu accepte corelarea evoluţiei pensiilor cu aceea a salariului mediu brut. Deşi comisia parlamentară de specialitate a stabilit punctul de pensie la 45% din acesta, ministrul muncii e convins că maşina de vot guvernamentală îi va da câştig de cauză în plen. Boc, Mircea Toader şi alţi lideri portocalii, başca “independenţii” şi udemeriştii agăţaţi de guvernare afirmă că pensiile nu vor scădea. O minciună sfruntată. Nu vor scădea ca dimensiune, dar se va prăbuşi continuu şi accelerat puterea de cumpărare, roasă de inflaţia reală şi prin escalada neîntreruptă a preţurilor, mai ales la utilităţi, la medicamente şi alimente. Presiunea sindicatelor va face ca lefurile să evolueze cât de cât acceptabil şi periodic. Nu şi pensiile. Pensionarii de rând sunt astfel condamnaţi la foame, la boală, la mizerie, multora Boc putând să le şi semneze ajutorul de înmormântare, spre a li-l impozita şi pe acesta. Singurii care vor rezista agresivităţii cinice a Legii Şeitan vor fi categoriile de pensionari privilegiate şi până acum. Nici o ţară normală nu adoptă pe vreme de criză legi de durată.

Într-un fel, pensionarii îşi merită soarta. Voturile multora dintre ei - sunt peste 5 milioane de alegători, nerealizând ce forţă au - i-au adus la putere pe autorii acestor măsuri cu duhoare nu de injusteţe socială, ci de genocid. Nefiind capabil să repornească economia (producţia scade, iar recesiunea continuă), să gestioneze echitabil resursele şi necutezând să-şi tundă clientela, Guvernul încearcă să iasă din clinci pe seama celor mai amărâte categorii sociale.