Mie mi s-a intamplat. De doua ori in viata. Prima oara eram mai mica, iar el, daca se straduia putin de la inaltimea ochilor aceia albastri, putea sa-mi fie „grandfather”. Era sportiv, pozitiv, un tata extraordinar si … de alta nationalitate (cum altfel?). Cand l-am vazut prima oara pe holurile unei institutii unde se canta mult, mi-am zis „uite-l si pe al meu”. Iar pe urma, in drum spre prima intalnire cu el, i-am balacarit tot neamul pentru ca am crezut ca trebuie sa indeplinesc o rugaminte ”de serviciu” (intr-o zi o sa scriu povestea, am mai scris-o acum o luna si ceva, dar textul n-a fost prea potrivit, asa ca urma sa revin. O sa revin). Ideea e ca, el a fost inspirat sa ceara numarul meu de telefon „de la nivelul inalt”, pentru ca, daca nu ar fi facut-o nu s-ar fi petrecut nimic dintr-o istorie plina de momente frumoase.
A doua oara nu mai eram atat de mica, dar a fost si mai rau. Adicalea…nu’s cum sa spun, mi-a cazut fata. Mi-am zis: ”gata! Si acum Doria, ne ducem culcare, ca daca nu, asta ne face praf”. Tin minte cum imi tineam gandurile grupate si cum incercam disperata sa par o femeie serioasa, cand tot ce vroiam sa fac era sa ma dezbrac de toate si de tot si sa sar pe om.Asa ca..am fugit! Am stat cat am stat, iar pe urma am fugit, stiind fireste ca „va continua” urma sa vina cu viteza luminii.
Dragostea la prima vedere tine foarte mult de fizic, de hormoni, de clipa, de nedezlipitul ochilor de un tip de prezenta visat si cautat de catre cel/ cea care, poc, s-a indragostit in prima secunda. Multi oameni nici nu cred in dragostea la prima vedere, neaga cu tarie ca acest lucru se poate intampla.Pana cand se intampla! Intr-o zi, fara ca cineva sau ceva sa anunte fericita intamplare, apare el/ ea(no white horse de obicei) iar sagetile pornesc cu milioanele si nu se mai opresc decat cand discret apare si intrebarea”deci? E o relatie aici, se poate
