„Radu Nunweiller trimite o pasă în adâncime. Cui? Şi-a amintit. poate, că ultimul gol, cel de la Stuttgart, a fost înscris de Neagu. Deci, pasă la Neagu! Giuleşteanul, uşor surprins, preia totuşi în mare viteză şi porneşte pe culoare deschis de Petras în meciul cu Brazilia.

Neagu forţează, pătrunde în careu, între Dobias şi Migas. Acum e la zece metri de poartă. La opt! Îl mai are în faţă doar pe Horvath, căpitanul echipei cehoslovace. Fentă spre stânga! Horvath cade în cursă. Neagu răsuceşte mingea spre interior, ca să nu intre în unghiul mort al porţii, Horvath revine. Dar Neagu strecoară mingea printre picioarele „căpitanului de la Marsilia”. Acum e singur! Vencel se cabrează, Neagu e în colţul careului. Trei fundaşi cehoslovaci sunt pe urmele lui. Totul depinde de o fracţiune de secundă. E un moment formidabil, când răsuflarea tăiată încetează să fie doar o figură de stil. Şi astfel Neagu, în cea mai frumoasă acţiune a carierei sale de fotbalist, prelungeşte până la maxim iluzia că va trage puternic la poartă pentru a-l fixa pe Vencel. În clipa următoare, Neagu , acelaşi Neagu care a ratat faimosul penalty din minutul 90 al finalei de „Cupă” cu Dinamo, loveşte mingea cu „latul”, spre bara din dreapta sa (şi a noastă), Vencel e imobilizat de soluţia neaşteptată a atacantului român. Şi mingea se rostogoleşte încet….încet… spre bară. „Va ieşi? Nu! Nu! Nu!!!”. Mingea mângâie uşor partea interioară a barei şi intră în gol… Cel mai scump gol din istoria fotbalului românesc a fost înscris. Autor: Alexandru Neagu, botezat când Cappellini, motiv pentru care subsemnatul a fost acuzat (colegial, desigur), că şi-a pierdut simţul proporţiilor. …. Marele spectacol e oferit de tribuna mexicană. Oamenii se sărută. Sar de pe scaunele lor şi se prăbuşesc în neştire. O fată cu cercei imenşi strigă cu mâinile pâlnie la gură: „Nea-gu! Nea-gu!.”

Ioan Chirilă – Mex