Mănăstirile prahovene nu sunt cu nimic mai prejos decât lăcaşurile sfinte din Moldova. Vărbila, Crasna, Zamfira, Ghighiu sunt doar câteva dintre reperele vieţii bisericeşti din judeţ.
În orice direcţie ai merge, drumurile din Prahova sunt presărate de frumoase şi vechi lăcaşuri de cult. Venind dinspre Bucureşti, nu ai cum să ratezi mănăstirea Ghighiu, loc de pelerinaj şi rugăciune inclusiv pentru vedetele din România. A fost ridicată acum mai bine de patru secole şi două sunt motivele pentru care credincioşii din toată ţara vin aici în pelerinaj: icoana făcătoare de minuni a Maicii Domnului, adusă din Siria, şi un izvor tămăduitor.
Mergând spre Cheia, alte patru mănăstiri te îmbie la reculegere. Mănăstirea de maici Zamfira, situată la 15 km de Ploieşti, este o bijuterie arhitectonică. Construit între anii 1719-1743 de Zamfira, soţia lui Manuel Apostol, om de încredere la curtea domnitorului Constantin Brâncoveanu, complexul monahal este compus din două biserici şi chiliile măicuţelor. Pictura interioară este realizată de către Nicolae Grigorescu.
Puţin mai sus în drumul spre Cheia, în mijlocul pădurii de pe raza comunei Izvoarele, este mănăstirea de călugări Crasna. Biserica veche a mănăstirii a fost ctitorită de boierul Constantin Dinu Pârlogea care s-a călugărit la bătrâneţe. Călătorii înfometaţi pot mânca aici o ciorbă de legume sau de fasole, pregătită de călugări.
Vechi şi frumoase
La 40 de km de Vălenii de Munte este mănăstirea Suzana, ridicată în 1740 de o femeie înstărită care venea din Ardeal şi care a mulţumit astfel Domnului pentru că a scăpat teafără dintr-o furtună care a prins-o pe drum. Icoanele de aici sunt îmbrăcate în argint aurit.
Şi mai sus, la 60 de km de Ploieşti, la o altitudine de 887 m, la poalele munţilor Ciucaş, este mănăstirea Cheia care adăposteşte icoane pictate de Gheorghe Tătărescu. "Tâmpla" altarului
