Sus, de pe deal, parintele Iustin Petre priveste departarile. Vantul salbatic ii loveste trupul subtire si foarte inalt, incins zdravan in talie cu o centura ostaseasca. Rasa calugareasca in care e imbracat flutura inalt, in falduri, precum niste aripi negre, batand aerul cu pocnete iuti.
Iustin priveste drumul ce coboara amplu sub picioarele sale, un drum pustiu si serpuitor, ce strabate prin sihastriile Casienilor, printre dealurile aspre, acoperite cu smocuri de vegetatie uscata. Pe kilometri in jur nu e nimeni, nimic. Doar pustietatile enorme ale Dobrogei, valurite adanc. Se lasa seara, intr-un amurg maiestuos, intins pe toata linia orizontului. "Vor fi multi", zice staretul, intorcandu-se zambind catre mine. Manastirea din spatele nostru e cufundata in tacere. Liniste mare, taiata numai de suierul aprig al vanturilor. Niciunde n-am auzit vantul suierand astfel. Un vaier ca de sfarsit de lume. Sus, in chilii, se aprind, incet, candele. Calugarii par niste umbre plutind de-a lungul zidurilor. Mai sunt doar trei ceasuri pana la Sfanta Inviere.
Biserica din container
La prima ora a diminetii, manastirea Sfantul Ioan Casian parea pustiita. Doar cativa oameni, pe care-i vedeai pasind ici-colo prin curte, ori indaratul cladirilor cu chilii, in varful picioarelor parca.
Parintele staret, Iustin Petre Pe la amiaza, am coborat pana in bucatarie imi era tare foame. O curatenie ca de farmacie, cu sutele de linguri, cutite, farfurii alb-stralucitoare randuite minutios pe rafturi. Plita abia spalata, parca nou-nouta. Dincolo, in trapeza, vad doua calugarite inalte, zvelte, cu chipurile palide maicile Evghenia si Mihaela. Stau fata in fata, de-o parte si de alta a unei mese lungi si goale. Doua monahii aduse din Moldova de parintele Iustin, ca sa ridice o manastire in Dobrogea, langa cetatea antica de la Capidava. Deocamdata, de Pa
