În copilărie ne-am minunat de curcubeul care apare pe cer după ploaie. Fiecare ştiam o legendă. Curcubeul este brâul Cosânzenei. Curcubeul este brâul Fecioarei Maria. Sfântul Petru a deschis uşile Raiului, pentru a mai primi un suflet, iar o rază de lumină din Rai s-a strecurat pe uşă şi a ajuns pe pământ. La capetele curcubeului sunt comori din aur. Curcubeul este un şarpe care bea apă din două râuri sau din două bălţi. Curcubeul este mâna lui Dumnezeu peste creştetul nostru, în semn că ne protejează.

Tineri fiind, la şcoală am învăţat că el, curcubeul, este un fenomen optic care ia naştere datorită dispersiei şi reflexiei luminii solare în picăturile de apă care rămân în atmosferă după ploaie. El este vizibil atunci când Soarele bate din spatele nostru în perdeaua de nori din faţă, lumina reflectându-se pe bolta senină a cerului.

Lumina albă pe care o percepem venind de la Soare este formată dintr-un număr enorm de radiaţii monocromatice, fiecare de o culoare particulară, iar picăturile de ploaie descompun lumina solară într-o succesiune de culori: roşu, oranj, galben, verde, albastru, indigo şi violet. Tineri fiind, am memorat această succesiune sub forma acronimului ROGVAIV.

Trecerea de la legendă la adevăr a fost făcută de olandezul Christian Huygens, cunoscut în lumea ştiinţifică pentru teoria ondulatorie a luminii.

Scurtă biografie

Christian Huygens s-a născut pe 14 aprilie 1629 la Haga. Tatăl său, figură ilustră a literaturii olandeze, a fost secretarul Ducelui de Orania şi i-a oferit fiului său cea mai bună educaţie posibilă. La 16 ani a început studiile la Universitatea din Leyda, iar după doi ani s-a mutat la Colegiul de Orania din oraşul Bremen, unde a studiat dreptul şi matematica. După terminarea studiilor universitare s-a reîntors la Haga, unde a început cercetări în domeniul matematicii, astronomiei şi ştiinţelor