A început cu doar 14 familii de albine, iar acum are 250 de familii şi tehnologie de ultimă generaţie. Chiar dacă nu este o muncă uşoară, omul spune că afacerea merită.
Dragostea pentru apicultură o are încă de mic copil. Îl ajuta adeseori pe bunicul său care era apicultor profesionist. „El avea şi stupină personală, dar lucra şi la Stupina CAP-ului unde era în comitetul director de atunci. De altfel, el a fost colaborator al profesorului Harnaj, cel care a ridicat apicultura în ţara noastră. Eu eram doar un copil, dar căram ramele, făceam extracţia mierii, în general lucruri mărunte, pe care le poate face un copil", îşi aminteşte Attila.
În adolescenţă, pasiunea pentru apicultură a fost înlocuită de cea pentru avioane. A făcut Şcoala Militară de Ofiţeri de Aviaţie şi a lucrat ani buni ca pilot de aviaţie utilitară. După revoluţie a fost nevoit să renunţe însă la această meserie şi să se întoarcă la prima lui dragoste.
„Făceam fertilizări şi tratamente pe câmpuri, însă agricultura s-a destrămat astfel că aviaţia utilitară nu a mai fost rentabilă. La acea vreme nici la aviaţia de transport nu erau locuri disponibile, aşa că am plecat cu demisie şi mi-am deschis o afacere. Aşa am ajuns din nou în contact cu apicultorii şi albinele", povesteşte braşoveanul, care din 2006 este şi Preşedintele Asociaţiei Apicultorilor din Braşov.
Lucrul care l-a atras foarte mult la această meserie este faptul că se practică individual şi nu depinde de nimeni pentru a obţine profit. „M-am decis să îmi fac propria mea stupină şi am învăţat de la cei mai buni apicultori. În timp, am reuşit să îmi schimb toate uneltele pe care le aveam la început. Mi-am adus tehnologie modernă. Profitul e mai mare, dar şi munca ceva mai uşoară", se mândreşte Attila. La început a avut doar 14 familii de albine, pe care le-a cumpărat de la Târgovişte. Acum a ajuns la 250 de familii de ca
