Dialoguri in pridvor
Savant de notorietate mondiala, Basarab Nicolescu este, surprinzator sau nu, prea putin cunoscut la el acasa. Fizician, filosof, scriitor, profesor universitar, Doctor Honoris Causa al catorva universitati din tara, membru de onoare al Academiei Romane, energic animator cultural, dar si un om profund credincios.
Nascut la 25 martie 1942 in Ploiesti, a absolvit Facultatea de Fizica a Universitatii Bucuresti si apoi a obtinut o bursa a statului francez, in virtutea careia a evadat din lagarul socialist. Exilului ii datoreaza in egala masura cariera si devenirea spirituala. Traieste la Paris, dar obligatiile profesionale il obliga sa colinde lumea in lung si in lat. Opera sa cuprinde peste 130 de lucrari despre fizica si numeroase lucrari privind transdisciplinaritatea - un concept creat de el. In ultimii ani, si-a dedicat mare parte din energie promovarii dialogului Stiinta - Religie.
"Intalnirea cu parintele Galeriu a fost primul miracol din viata mea"
- Copilaria dvs. a stat sub semnul unei tutele spirituale de exceptie: parintele Constantin Galeriu. Cum l-ati cunoscut?
- Pentru mine, intalnirea cu parintele Galeriu a fost primul miracol din viata mea. Era prieten cu tatal meu si slujea intr-o parohie la Ploiesti, orasul meu natal. Pe atunci, era cu totul necunoscut si abia iesise din inchisoare, unde fusese bagat pe motive politice. Eu aveam vreo 9 ani si eram avid de raspunsuri la intrebari fundamentale, care ma framantau inca de la varsta aceea: despre infinit, despre problema raului... O sa va mire, dar exista o origine a acestor intrebari. Tatal meu a fost luat pe front pe cand aveam sase luni. La un moment dat, a fost dat disparut; cazuse prizonier. Am fost cotropit de groaza ca nu-l voi cunoaste niciodata. S-a intors cand aveam sase ani si jumatate. Si nu intelegeam cum poate Dumnezeu sa la
